Azi dimineață mi-am pus pantofii roșii pe dos,
am mers mai mult cu spatele, mașinile nu m-au călcat,
oamenii nu m-au înjurat. Am știut, cumva,
să ajung acasă, să fac dragoste.
Și acum tu vrei
Toți copiii mici din pîntecul singurătății mele
s-au trezit să plece la școală. Doar
oasele mai gîndesc
la alți îngeri fără destinatar,
la alte scrisori netrimise. Din pîntecul
singurătății
