acatrinei iuliana

Mijloc spintecat al apei de gemete inundă liniștea.

Într-o bucătărie seara târziu lumina difuză a unui bec din afară o masă, o mână care se întinde și eu răsuflare de lut în seara aceea târzie.

neodihna apei înstelându-se pe cerul singurătății.

Lespedea albă a timpului regăsind o umbră de rogvaiv.

Pilaf de epitaf Am recunoscut strada pe care mi-ai desenat-o; Trotuarul este cu mult ieșit din itinerar Iar pe asfalt tropăie urme neumblate încă. Port

( Po)etică Miroase-a bălegar de elefanți Agonizând teatral spre cimitire Pitite-n văgăune- adânci de cruci- Deșeuri de hîrtie lepădată Care-au convers

Chat literar Sunt singură pe chat,de cântec plâng, Trei rime vechi la piept le strâng; Am vrut demult să le trimit Nu stiu de ce acum atât ezit.

Neconvențională Te-am rugat frumos să nu mă mai perii, Să uităm conveniențele. Manierele nu sunt trebuincioase firii mele,acum. Dacă se mai ascunde

Eminescu Era nostalgic și tânar, Melancolic și trist. Ca o umbră de luceferi A trecut printre noi; Cu fruntea de gânduri Cu sute de

Poeta Sentimentul timpului Îi sfărma încet tâmplele Ca o menghină