Aaa

Textul restrans risca mai putin in ce priveste posibilitatea diluarii si mai mult in ce priveste penibilul ei. La Ioana Matei se regaseste adesea intensitatea de asteptat de la un text literar si forta sugestiva atat de greu de obtinut cu un text extins - fireste, cu exceptia marilor autori din istoria literaturii (moderne). Pe langa modestia sugerata atat de inscrierea atator scrieri la \"personale\" cat si de dimensiunile textelor, cred ca e un foarte folositor mod de a incepe sa scrii cu adevarat expresiv - intai concis, asigurand concentrarea textului, inaintand apoi si spre \"mai mult de 50 de cuvinte\", daca si cand e cazul.

Feminitatea textului e, si in opinia mea, chiar bine dozata, insa prea adesea subliniata de comentarii. Observatia era una generala, anume ca in cazul aproape oricui experienta mentionata are tendinta de a se prea intensifica, iar prabusirea ei se produce de obicei cu aceeasi intensitate.

Nu am sa ma opresc la un comentariu literar, ci la o mica observatie muzicala: pseudonimul imi sugereaza anumite preferinte in ale artei sunetelor. Daca nu ma insel cu asta, atunci sa iei in considerare ca, de exemplu, Azagthoth nu compune piese in la minor, din considerente validate de teoria tonalitatilor.

desi interesant textul, tin la o precizare mai degraba filosofica, relevanta pentru sursa probabil empirica a lui, anume ca experienta extra-estetica extrema din \"campul semantic\" al textului, altminteri foarte adesea incercata, cere cu imperiozitate, mai devreme sau mai tarziu, probarea la fel de intensa a reversului. Si spun spun asta cu intentia de a mai reduce din partea mai putin laudabila a feminitatii viitoarelor scrieri.