Poezie

DragoSTEJARa II

1 min lectură·16 noiembrie 2004

Mediu

Le-am adunat pe toate langa mine

-si vant si ploi-

Doar ca sa-ti spuna „bun ramas”,

Sa numaram ce-a mai ramas

Si sa-ne intoarcem in scoartele noastre.

Suntem suflete de copaci,

Saditi la marginea Universului.

Ai uitat?

Ne-am atins crengile

si-impreun-am invatat

sa ne aducem din cand in cand

dragoste(jar)a la concret.

Te strig acum.

Mai stii sa imi raspunzi?

Iti voi trimite o frunza

Sa-mi scrii ceva pe ea.....

Te voi striga mereu,

Caci crengile nu-mi mai ajung la tine

Nu-ti mai simt rasina...

Unde te-ai ascuns?

Doar suntem copaci

Saditi la margine de Univers.

Daca te-ofilesti,

Imi voi intinde radacinile pana la tine

si iti voi da toata dragoste(jar)a mea.

Aici erai?Erai langa mine?

Cand ni s-au unit scoartele?

Cand ne-au inmugurit ramurile?

Respiri bine?

Le-am adunat pe toate langa mine

-si vant si ploi-

Dar nu mai e nevoie sa cad pentru tine,

Caci tu acum traiesti in mine:

Si suntem doua suflete-ntr-un copac

Sadit la marginea Universului...

002.479

aa. “DragoSTEJARa II.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aa/poezie/94539/dragostejara-ii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.