Sirop de artar

Manjesc carari unse in frunze

Cu pasi de lut..

Imaginea Minervei cicatrizata-mi pe retina imi tine capul neintors..

Si strang la piept un steag de frunze de artar

Inmuite in sirop de pietre cu radacini inverzite,

Mi se scurg primaverile in lacrimi,

Si mi se opresc in riduri

Mai sus de inima,

In gat,

Imi bat orele in urechi.

Alerg de imagini in care m-am infasurat ca-ntr-un drapel,

Ca o camera spoita in postere cu idoli cu..lipici.

Parul imi intretaie respiratia, impletituri de crengi imi prind suvitele in radacini.

Imi inverzesc ochii si imi leaga mainile in scoarta.

Fuga se centreaza in gropite pe obrazul unui pamant;

Stindardul m-a prins in frunze si m-a manjit cu spini.

Oare cate rugi indreptate spre cer masoara o noua plantare?

Cate cuvinte ma mai despart de ceilalti copaci, ingropati in aceeasi lada de gunoi cu mine?

Amin celui ce m-a tacut si aleluia zdrentelor ce cad,

Veselul Zugrav mi-a predestinat goliciunea scorburilor fara rumegus.

Si rogojina s-a rostogolit un maldar de copaci mai incolo..