A

Leonardo da Vinci era convins de inferioritatea sculpturii pe care o considera \"artă meșteșugărească\".

\"Sculptorul nu poate să diversifice caracterele variate ale culorii... Perspectiva sculptorilor nu are nici un adevăr... Perspectiva aeriană lipsește în operele lor... Ei nu pot reprezenta corpurile transparente, nici pe cele translucide, nici norii, nici întunericul și o mulțime de efecte firești le este cu neputință să le obțină... Sculptura arată că ea nu are minunata putință a picturii de a face palpabil impalpabilul... Pictura implică un raționament superior... Sculptura nu este o știință, ci o artă mecanică ce pricinuiește sudoare și oboseală trupească creatorului său\".

Nu și-a definitivat nici o sculptură, au rămas mărturie eventualelor capodopere schițele desenate.


Andreea

Încep prin a semnala greșelile de tastare pentru o eventuală corectură:
\"celelete trasaturi\"
\"fetei sculptatae\"
\"inafasurat\"
\"gresala\"
\"aparentei uratenii a trupului\"

Ideea de a concepe și posta acest text este de remarcat; ai fi putut include și ceva despre Leonardo da Vinci.
Promit să revin cu un comentariu în care să includ câteva contribuții ideatice în sculptură ale maestrului.

Andreea

Păcat sau surprinzător că această poezie a trecut neobservată de ochiul critic.

Remarc câteva imagini foarte reușite:
\"semnul crucii se răspândește ca un zvon\"
\"pentru toate fotografiile din care ți-am decupat ochii
și I-am lipit ca un puzzle pe fruntea bisericii,
sub forma unui ochi mare,
care clipește la fiecare rugăciune\"
și stilul consolidat al poeziei tale.

Andreea

La mulți ani!
Într-o luntre de nufăr tivită cu fluturi...

Andreea

Am spus că îmi pare rău.
Poate ești obosit.

Subsolul acestui text ar fi trebuit să conțină comentarii referitoare la el, nu să devină chat în materie de observații, sfaturi, insulte sau amenințări.

Mi-am cerut scuze.
Catrenul meu nu este o epigramă.
Tu știi mai bine...

Mă simt datoare cu un răspuns.

Nu sunt o maestră a criticii, fie ea clasată drept constructivă sau distructivă (deși, consider că în critică singura direcție este pozitivă) și comentariul meu deplasat nu reprezintă o critică. E doar un comentariu menit să irite în exclusivitate pe cel căruia îi este adresat.
Dacă în schimb aș fi făcut o disecție a textului, așa cum îl percep eu (și am dreptul să-l consider slab) nu s-ar fi ajuns nicăieri (așa, poate...) Am intenționat să stimulez o creație care să-mi demonstreze că greșesc, că nu e corect să fac \"mișto\" decât de nonvaloarea textului, fără să mă leg de detalii inutile / infantile.
Sunt întru totul de acord: se comentează exclusiv textul, nu autorul ei... fără să-mi apăr subiectivitatea, cazul unuia care se prezintă doar cu două texte slăbuțe nu este congruent cu scăpările mai mult sau mai puțin voite ale autorilor mai vechi pe site, recomandați sau nu.

Eu nu tai și spânzur; că sunt mai exigentă nu e un lucru negativ. Sunt de acord cu politica site-ului de a cenzura textele cu greșeli gramaticale, caracter obscen, strict politic sau care reprezintă atac la persoană. Asta nu înseamnă că trebuie să fiu tolerantă cu celelalte texte de proastă calitate.
Oricum, dacă cei pe care i-am \"insultat\" (acesta nu e singurul caz) consideră că au ceva de spus în continuare în literatură, o vor face; asta ar însemna că reușesc să fac totuși ceva bun pentru toată lumea; dacă nu, nu.
Cultura românească (și acest site) nu trebuie să devină un cimitir de texte lamentabile, poate doar incluse la categoria \"Nu faceți așa!\"
Cred în exprimarea liberă a fiecăruia...

Să vă ofer o replică în sfârșit referitoare la textul în subsolul căruia se ține procesul:
Măgarul de statură joasă
Și calul impozant, semeț
Au dat o apreciată rasă
Poneiul, pus la mare preț.
Morala: să se ia de la fiecare doar partea bună.

Cu respect, Andreea Drăguleasa

Îmi pare rău că două domnișoare/doamne atât de drăguțe s-au simțit ofensate de părerea mea sinceră.
Îmi pare rău că nu am reușit să gust substanța acestei minifabule, cramponându-mă de stupizenia auditivă \"Mănâncă scaieți ca tot măgarul... dar vrea și-ovăz, măgarul!...\".
Îmi pare rău că m-am legat de un element neconcludent pentru literatură și într-un mod atât de patetic.

Dar asta sunt... și pentru asta nu-mi mai pare rău deloc.

Andreea

Toate cele cinci haiku-uri sunt reușite.
M-a încântat taina culorii, poate și pentru că văzul oferă detașat de celelalte simțuri cele mai multe informații.
Ai surprins bine, foarte bine esența.
Felicitări!

Andreea

Pierdut mințile: lost & found...

Greu de formulat o părere la așa un text fără riscul de a călca pe lângă subiect.
Singurul lucru pe care pot să ți-l spun (în afară de psst, la cap X: \"lecții pare bine învățate\" vai-vai...) este că după o ulterioară reașezare în pagină, textul merită să vadă lumina tiparului. Și n-am mai spus asta până acum. Vreau să-l văd publicat. Da?

Să trăiți!
Andreea

Am mai întâlnit undeva imaginea femeii-rană (în paralel cu bărbatul-cuțit) dar sensul de atunci era unul carnal; aici, viziunea este cea a unei suferințe latente, a sensibilității feminine, o trăsătură care în ultima vreme se atenuează; tindem din ce în ce mai mult spre \"virilitate\" (ne)voit.

Poezia îmi place foarte mult, am o singură zgârietură - \"doar atâta\", cred că ar fi mai bine \"doar atât\" sau doar \"atât\". Atât.

Andreea

Tii, dacă nu vedeam comentariul tău de mai jos îți spuneam că nu-i tocmai potrivit pentru poezie. Acum îmi dau seama că și eu aș fi procedat la fel în locul tău pentru că nu l-aș fi putut încadra la proză, gânduri, poate puțin la scenariu, dar tot forțat.

În altă ordine de idei, melodia este destul de cunoscută și obsesivă (\"părerea mea\") așa că punctul de plecare e lesne de înțeles pentru toți...
Singurul capitol care lipsește neanunțat este 51, dar să presupunem că ar avea și el puțină acoperire.

Mi-a plăcuuuuut! (De ce 67?) Let\'s all meet up in the year 2000...

Andreea

Ochii minții fac
Umbră lichidă lunii
Utopii în zbor

Andreea

Nunta hidrogenului cu oxigenul - suntem 70% apă...

Amenințări pentru marea liniștii
Faruri pentru convoiul degetelor
Arome pentru albine

Ai rezumat adevărul unei relații.
Poezia respiră reciprocitate.

Andreea

E obligatorie și subîmpărțirea pe topici la înscrierea textului? Unele poezii se situează la granița dintre genuri. Nu e cazul epigramelor, care au deja tip separat, nici al haiku-urilor. Mă refer în special la poeziile cu vers alb.

În legătură cu inserarea de poze, m-aș încumeta și eu, în viitorul apropiat.

În pagina de căutare, nu apar toate textele care corespund criteriului, în special cele mai recente.

Sper să se revină la anunțarea comentariilor prin e-mail. Era foarte eficientă.

Deocamdată atât.
Mulțumesc pentru tot ce faci pentru noi.

Andreea

Cele mai frumoase poezii sunt cele bănuite...

Andreea

Vlad Alex, pentru că ai interzis comentariile la ultimele texte postate, îți atrag atenția aici:

- nu mai posta atât de multe texte unul după altul

- corectează greșelile din textul în limba engleză (heigt, can;t, trie) și \"creeat\" din textul Vis

- comportă-te ca un autor de nivel 100!

Andreea

Consider că aici ai redat sensul cuvântului poezie și trebuie să-l marchez.

Totul e absolut superb!

Andreea

Prea profund pentru mine...
Aaaa, ești din Caracal... și de ce n-ai spus așa de la început?!
În cazul ăsta, nu-i nimic dacă măgarul mâncător de scaieți vrea și ovăz; aplicabilitatea este mare, mai ales printre... poeți.
\"Lui Glonte\", deși scrisă în același stil, parcă mai merge (prin comparație, evident).

Andreea

Am observat că ai modificat o poezie mai veche, schimbările sunt mai mult decât benefice, da, da... și în ton cu motto-ul tău \"Îmi plac schimbările\".

Acest \"chip ce am cunoscut\" pare desprins dintr-o icoană, ca o obsesie a ființei iubite care prinde viață din vaporii de alcool.
\"Norii tare se grăbesc\" - remarcabilă poetizare a efectului invers dilatării timpului petrecut doar cu amintirea chipului drag. Comprimarea aceasta pare a se exercita și asupra altor elemente ale versurilor scrise pe întuneric, cum ar fi... estomparea muzicii, absența răspunsului stelelor de pe cer, care ar putea fi ochii iubitei, nu?

Da, da, o poezie originală, sensibilă, profundă, cu adevărat carismatică...

Andreea