A

Altă matematică

Noi știm că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu știm cât face.
Știm că cinci fără patru fac unu
dar un nor fără o corabie
nu știm cât face.
Știm, noi știm că opt
împărțit la opt fac unu,
dar un munte împărțit la o capră
nu știm cât face.
Știm că unu plus unu fac doi
dar eu și cu tine,
nu știm, vai, nu știm cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulțită cu un iepure
face o roșcovană, desigur,
o varză împărțită la un steag
face un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu și cu mine
înmulțiți și împărțiți
adunați și scăzuți
rămânem aceiași...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

Era dintr-o poezie. O voi căuta, nu-mi amintesc cum se numește. O să-i dau paste aici.

A.

Îmi pare rău dacă te-am jignit în vreun fel, departe de mine gândul ăsta.
Unghiul obtuz din care am spus că privești realitatea, l-am numit așa pentru că mi-ai dat impresia unor cramponări de prejudecăți. N-ar trebui.
Îți respect părerea, dar asta nu înseamnă că îți dau dreptate.
Încă o dată scuze dacă nu m-am exprimat corespunzător.

Andreea

Am răspuns la comentariul tău, cornel, așa cum mi-ai cerut, sau am crezut eu că mi-ai cerut. La text nu mai aveam ce adăuga în afară de ce am subliniat deja.
N-am nimic împotriva bărbaților și nici nu se deduce asta din ce am spus. Mai citește.

Cu aceeași prietenie, Andreea

Bine ai revenit printre noi, Bogdan!
Am și eu câțiva dinți cu privire la poezia ta:
\"lucii\"
\"dacă care\"
Restul sunt măsele :)
Dacă tot ai încercat să scrii cu diacritice, de ce nu ai înlocuit peste tot?

Andreea

Uite de-asta zic eu că ar fi bine dacă s-ar putea crea în noul site opțiunea de preview înainte de postarea unui text.
Are multe beneficii, sper doar să nu fie prea greu de implementat.

Andreea

În orice eseu există o doză de subiectivitate, doar nu e un referat riguros strict pe marginea unei lucrări, dar ce n-am putut delimita aici este părerea ta de cea din Ecleziast, de unde am dedus că ești de acord cu tot ce se afirmă acolo, în loc să pui în lumină și aspectele contra, cum mă așteptam.

Au, consideri că barbatul \"e poate mai complex decat femeia si mai contradictoriu in comportamentul sau social. Are insa o pozitie secunda in natura, el nu produce ci este un produs, reprezinta maturitatea care se desfasoara inaintea finalului.\" Cu ce ți-au greșit femeile de privești dintr-un unghi atât de obtuz realitatea?
Nu pledez pentru egalitatea femeii cu bărbatul, din simplul motiv că diferențele biologice determină însușiri diferite la toate nivelurile existenței: mental, social, sentimental. Dar a diferenția complexitatea ființei umane dpdv sexual nu mi se pare justificat. Sunt oameni și oameni.

Realitatea nu e dureroasă în sine, depinde total de modul în care o percepi. Unii se refugiază în nebunie atunci când simt că nu o mai suportă, alții se abandonează ei. Problema este de fapt evitarea conștientizării realității. Atât.

Eu am învățat de la Nichita că nu știm sau nu putem aduna lucruri diferite. Suma dintre suferință și bucurie nu ar trebui căutată. Și nici punerea lor în balanță. Depind exclusiv de starea de moment. Trecutul nu contează, doar ceea ce se mai poate reflecta din el în prezent.

Andreea

Scuze dacă încep prin a-ți semnala greșeli de tipărire. E mai ușor pentru un outsider să le observe:

\"campusa\" - compusă
\"esterioare\" - exterioare
\"italnim\" - întâlnim
\"obiecate\" - obiecte
\"naostră\" - noastră\"
\"seminificand\" - seminificând
\"acestori\" - acestor
\"ucidera\" - uciderea
\"spiritula\" - spirituală
\"paote\" - poate

Revin mai târziu.
Numai bine!

Andreea

Mi-a plăcut, dar mai poți lucra puțin la final.
Mai lipsesc diacriticele din loc în loc. Când ai timp...
Inspirație!

Andreea

O poezie extraordinară, Lavinia!
Mai mult decât extraordinară!

Andreea

Corectează:
\"capodoperile\" - capodoperele
\"barabatului\" - bărbatului
\"eceeasi\" - aceeași
\"fie asteptai\" - așteptați
\"davastatoare\" - devastatoare
\"societetii\" - societății

Cele două referiri contradictorii din Ecleziast nu constituie un paradox. Femeia apare în două ipostaze diferite, ambele ancorate în realitate; pentru că dincolo de clasica împărțire a lucrurilor în bune și rele, adevărul este la mijloc. Totul are o parte pozitivă și una negativă. Atunci când acestea nu se compensează și predomină una din laturi, apare inevitabil și delimitarea bun/rău. Așadar, nu statutului i se datorează această dualitate, ci esenței umane. Același lucru poate fi privit din unghiuri opuse de către o persoană, și chiar într-un interval scurt.

\"Textul descumpaneste prin afirmatiile mai mult decat dure despre femeie, fiind aflat in Biblie si scos astfel de sub semnul indoielii.\" - Nu crezi că exagerezi? Nu intenționez să-mi susțin aici concepțiile ateiste, dar afirmația ta mi se pare nici mai mult nici mai puțin decât o formulare limitată nejustificat la religie. De fapt, chiar un titlu mai potrivit mi s-ar părea \"Ipostazele/condiția femeii\", \"femeia într-o capodoperă\" face refire doar la punctul de vedere exprimat în Ecleziast, pe când eseul se vrea mai vast de atât.

\"femeia aplica in ultima instanta asupra barbatului dreptul sau natural de posesiune a finalitatii sexuale\" - Știu o afirmație anonimă care susține cam același lucru: \"Bărbatul vrea să fie prima iubire a unei femeii, femeia vrea să fie ultima lui iubire.\" Probabil tu vroiai să sugerezi altceva când ai scris asta, întrucât starea de care o legi este șantajul.

\"indiferent de pozitia sociala, femeia aplica santajul sexual, constient sau nu, motivat sau nu, si determina astfel o atmosfera care nu lasa sa se aseze linistea si trairea reala a vietii\" - chiar crezi că e femeia un măr al discordiei? Eu aș spune că bărbatul și femeia sunt în egală măsură vinovați de stările de tensiune. Nu iese fum fără foc.

Nu sunt de acord cu modul de abordare a subiectului, punctul tău de vedere aproape că mă îngrijorează, iar maniera nu este cea potrivită unui eseu. Unde e bell pe care îl știu?

Andreea

Diana, permite-mi să intru în joc și să încerc să pronunț poezia ta cu ce mai țin eu minte de la 4 ani din alfabetul rusesc.

Duje duhom razduhal
Dumaejî - razdumaejî
Procliatîii tîi Buratinno!

La sugestia dlui Viorel Gaiță am postat o parodie a lui George Topârceanu după \"Blesteme\" de Tudor Arghezi.
Textul original: http://www.poezie.ro/text.php/t_id/54438/
Parodia: http://www.poezie.ro/text.php/t_id/54437/

Am introdus și o parodie după Dimitrie Bolintineanu, dar nu am găsit textul original \"Mihai Viteazul și turcii\".
Parodia (tot de Topârceanu): http://www.poezie.ro/text.php/t_id/54441/

Andreea

Un mic ajutor cu limba română:
Construcția corectă este \"e posibil ca X să fie...\" nu \"este\".

Mi-a plăcut imaginea compasului căutând un punct de sprijin. Îmi pare cunoscută, dar nu știu de unde. S-ar putea totuși să greșesc.

Andreea

Ar fi un punct bun de plecare pentru un haiku frumos.

Andreea

Parodie:
Scriere cu caracter umoristic sau satiric, constând într-o imitație caricaturală a unei opere literare, prin reluarea în manieră comică a temelor, a motivelor și a mijloacelor artistice specifice acesteia.

loc 1 \"27\"
loc 2 \"Adio, Doamnă!\"
loc 3 \"S-o crezi tu!\"

Dar eu nu vreau să mă cert cu nimeni
și nimeni nu vrea să se certe cu mine ;)
Era vorba de cu totul altceva, oameni buni!

Și mie îmi place Neisa Nei (mai mult decât Neisa gheișa, cum mai aveam eu o idee rătăcită).

Cât despre Explorer, problema e din setări, sau e de la firewall (blochează aplicațiilro Java, de ex).

Andreea

Au pornit cerbii de lumină spre poli
în șir indian
își decapitau zilele pe urma rătăcirilor noastre
între pleoape de sticlă
între buzele apelor pedepsite de frig
pe cuvântul amintirilor mult prea albastre
te strig
încă un an.

Andreea

Până îmi rezolv problema cu setările Explorerului, mă mulțumesc cu textul limpede. Frumos.
E rândul meu:

Timpul exilat
în trecutul din noi
inspiră
expiră
creneluri albastre

o mare de lapte
așteaptă semnul
trecerii noastre.

Andreea