Poezie
Octombrie
1 min lectură·
Mediu
Ce zi deprimantă de toamnă !
Azi frunza căzînd îmi pare o doamnă,
se-nvîrte pe axa-i,
cu alte frunze legănate se-ndeamnă,
si parcă nu-i teamă
de valsul macabru al zilei de toamnă.
Valsează,
valsează pe scena văzduhului
cu o adiere de vînt, ca partener trecător,
si-i insuflă
usor
trupului meu
ideea că si el e trecător
pe scena
pămîntului,
dus de viată ca-n vis
pe pasii nesiguri ai unui vals
năucitor.
Valsează o doamnă pe drumu-i spre
sol,
îndemnîndu-ne speranþa
spre-un mitic demisol
pentru care am creat dintodeauna zeii
lungindu-ne febril viata
c-o mică eternitate,
visată,
valsată de unii,
comparabilă din păcate cu o cărămidă,
noi trăind o cetate.
Nu mai valsează doamna…
A atins solul…
Din păcate…
cu toate că toamna…
Frunza noastră n-a căutat sau n-a găsit
demisolul.
Uite ! îsi începe valsul altă doamnă !
Ce zi !
Ce zi deprimantă de toamnă !
noiembrie 26, 2002 Dric Ruen
002.552
0