Gabriela și Ion Drăghici, un cuplu în viață și artă
Expoziție la Cercul Militar
DȘNăscută la Vintilă-Vodă, județul Buzău, la 23 martie 1970. Licențiată a Facultății de Filosofie și Jurnalism a Universității "Spiru Haret" din București. Absolventă a cursurilor Secției de Grafică-Pictură ale Școlii Populare de Artă din Buzău, precum și a școlii de secretariat artistic de redacție (Fundația Athenaeum București, 1992, clasa prof. Cornel Tabacu). Debut literar în revista Convorbiri literare, in 1989. Premiul special la Concursul național de Poezie "Vasile Voiculescu" in 1993. Premiul al III-lea la Concursul de creație literară "Nichifor Crainic", 1994. Premiul I la concursul național "Ion Vinea", 1995, constând în publicarea volumului de debut la Editura Vinea. Premiul pentru poezie al revistei Luceafărul pentru anul 2006. Premiul special pentru poezie la Concursul Național "Vasile Voiculescu", ediția 2014, pentru volumul "Iubita cu nume de profet", publicat la editura Tracus Arte. Premiul pentru poezie al Colocviilor "George Coșbuc" - Bistrița, 2014, pentru volumul "Iubita cu nume de profet" /Ed. Tracus Arte. Diploma omagială „Sfântul Ioan Gură de Aur” din partea Patriarhului României pentru promovarea culturii creștine, 2015. Versuri si articole publicate în diferite reviste literare: Luceafărul, Tomis, Ateneu, Tiuk! Cafeneaua literară, Orizont Literar Contemporan, Lumina literară și artistică, Literatura și Arta, Cartelul Metaforelor, Apollon, Basarabia, Oglinda literară, Sud, Negru pe alb, Renașterea Culturală, Caiete Silvane, Singur, Cetatea culturală, Fereastra, Spatii culturale, Vatra, Vitralii, în mediul virtual pe semnebune.ro, coolturamall.ro, carticusuflet.ro, scrieliber.ro, poezie.ro . Are articole publicate in antologia "Colecția colecțiilor", Editura Jurnalul. Menționată în "Istoria presei buzoiene și râmnicene în date (1839-2008)", de Viorel Frâncu, Ed. Editgraph, Buzău, 2009. Cărți publicate: "Arlechini intr-o pădure sălbatică", Vinea, 1995 (poezie). "Uitați-vă prin mine", Brumar, 2007 (poezie). "Însemnări din pridvor", Trinitas, 2013 (publicistică). "Iubita cu nume de profet", Tracus Arte, 2014 (poezie). "Privilèges de femme de lune", Vinea, 2015, trad. în franceză Claudiu Soare (poezie). Cronici, semnalări, referințe: Convorbiri literare, Ateneu, Viața Românească, Tomis, Vatra, Luceafărul, Arca, Discobolul, Jurnalul de duminică, Oglinda literară, Urmuz, Revista Nouă, Literatura de azi (online), Helis, Opinia, Azi, Spații Culturale, Suplimentul literar al Gazetei de Transilvania; Cafeneaua literară, Zona literară, Actualitatea literară, Sud, Fereastra, Cronica Veche etc; în volumele de cronică și istorie literară "Portrete în bleumarin" și "Scriitori buzoieni de azi" de Marin Ifrim; contribuție cu un interviu acordat în volumul "Invitație la vals literar" de Marin Ifrim, editura Omega, 2014; cronica despre "Uitati-va prin mine" in volumul criticului Felix Nicolau, "Anticanonice - Cronici stresate" (Editura Tritonic, 2009). Recenzată în volumul "Consideratii despre literatura buzoiană contemporana", Dumitru Ion Dincă, Editura Omega, 2009. Recenzie la "Privilèges de femme de lune" în cotodianul francez Thau Info, de Angela Nache Mamier. Versuri în antologia lui Geo Vasile "Te rog Beatrice. UNA STORIA SOGGETIVA DELLA POESIA ROMENA. Ti prego Beatrice", Saggi e antologia bilingue, Editura Tracus Arte, 2015. Din 1993 lucrează în presa scrisă - mai întâi in cea locală, la ziarele Muntenia si Informația Buzăului, unde a fost secretar de redacție si redactor; apoi în presa centrală: revista Privirea , ziarul Metrobus, revistele Casa lux si Casa de vacanță (secretar de redacție, redactor). Din 2003 până în 2010, a fost redactor la Jurnalul Național, la edițiile de colecție și redactor în domeniul religios. Din 2010 este redactor-șef al Ziarului Lumina. Aici a inițiat și coordonează suplimentul lunar "Lumina literară și artistică". Din martie 2016, realizează emisiuni la Radio Trinitas. blog - http://daniela-sontica.blogspot.com
Și cum ar putea fi altfel când sentimentul care te cuprinde la intrarea în galerie este unul care te lasă fără cuvinte? Spunea o doamnă că îi vine pur și simplu să dănțuiască văzând ce fac acești doi oameni din ale căror mâini ies niște lucruri atât de frumoase. La expoziția lor jubiliară nu intri ca în orice galerie, intri ca în biserica: de-a dreapta lucrările lui, de-a stânga ale ei. In fundal, ca niște obiecte aproape sfinte, tablourile magistrale ale Regelui Ferdinad și Reginei Maria. Pictate în ulei, portretele celor doi suverani ai României vor fi dăruite de pictor Castelului de la Balcic al reginei. Gestul a fost recompensat cu o scrisoare emoționantă de mulțumire a ambasadorului Bulgariei la București în chiar seara vernisajului.
Frumusețea lumii
Vizionand lucrările de pe partea stângă, adică ale Gabrielei, am trăit o adevărată revelație. Știam că lucrează niște acuarele foarte diafane, de o feminitate delicat exprimată, dar nu îi cunosteam și tapiseriile. S-o luăm cu începutul insa: lucările în acuarelă având ca temă vechiul Bucuresti au o unitate originală nu numai prin temă, ci și prin ideea de ramă in ramă, aproape fiecare desen conținând ca parte integrantă schițele unor doamne costumate ca în anii 1920 sau mai de demult, care sustin peisajul. Alte desene cu teme nonfigrative ale artistei aduc în atenție simboluri decorative indragite mai ales de privirile feminine: fulgi, pene colorate, păsări, bucăti de eșarfe, cochilii, frunze, pești. Jocuri de linii și simboluri, pe care le găsești mai apoi ca leit-motive in superbele tapiserii realizate în tonuri stinse insă cu un desen bine stapânit, ce îți dau un sentiment de liniște, plus bucuria copilaroasă, combinată cu dorința de a fi înconjurat de astfel de obiecte frumoase în propria casă. “Cred că meritul meu este acela de a fi reușit să atrag atenția oamenilor asupra furmuseții lumii care ne inconjoară și pe care nu mai avem timp s-o observăm. De fapt, din toate aceste minuni ale naturii ne tragem seva”, spune Gabriela Drăghici.
Înfruntând albul
Trecând apoi de partea bărbaților din acest templu al artei, aflăm desenele, schițele și picturile lui Ion Draghici, pline de linii viguroase, tăiate precis și rapid în albul intimidant al pânzei sau altui suport grafic care așteapta izbăvirea prin arta. “Intimidant”, pentru că acest pictor cu înclinații spre arta monumentală mărturisește că totdeauna simte o panică în fața pânzei albe și imediat pune o tușă ori o linie ca să scape de teama aceasta. Inspirația curge apoi așa cum dorește muza. Și muza lui Ion Drăghici scoate din talentul și imaginația lui cai, personaje fabuloase, zei ai curcubeului, oameni, vise și povești pe care le poți recunoaște din propria imaginație poate, dar cu siguranță numai mâna acestui artist le poate reda atat de plastic într-un tablou. Unele lucrări au fost făcute prin anii 80, altele sunt nou-nouțe, dar cu siguranță toate sunt la prima vedere a privitorilor, nemaifiind expuse pană acum.
Gabriela și Ion Drăghici, acești doi oameni frumoși formand un cuplu în artă și în viață de un firesc cum rar întalnești, fac într-adevăr sută la sută artă. Și dacă vreti să vă faceți un dar, a vedea aceasta expoziție este mai mult decât unul potrivit. Cum spunea și artistul la vernisaj: “Lucrările noastre sunt niște daruri către privitori”. Tablourile lor vă așteaptă la Galeria Cercului Militar până la 10 decembrie.
Cum sa citezi
Daniela Șontică. “Gabriela și Ion Drăghici, un cuplu în viață și artă.” Revista, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2009/11/gabriela-si-ion-draghici-un-cuplu-in-viata-si-artaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.