Relevanța actuală a unei vechi teme: Lucia Cherciu și „lepădarea de limbă”
FC"cei ce umblă în frumusețe, cândva în frumusețe vor reînvia" (Rainer Maria Rilke) http://florincaragiu.blogspot.com/ http://revistasinapsa.blogspot.com/ http://florincaragiu-blogdeprezentare.blogspot.com/ Data nasterii: 10 iunie 1969 Absolvent al Facultatii de Matematica al Universitatii din Bucuresti, promotia 1993. Asistent Univ. la Facultatea de Automatica si Calculatoare a Universitatii Politehnica din Bucuresti (1995-2005). Absolvent al Facultatii de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Bucuresti, promotia 2006. MA în Teologie Ortodoxă, U. B., 2008. Director al Editurii Platytera, Bucuresti, din 2003. Cadru didactic în învățământul primar, din 2011. Autor al volumelor: Piatra Scrisa, Ed. Platytera, 2003. Cuviosul Ghelasie Isihastul, Ed. Platytera, 2004. Antropologia iconica, Ed. Sophia, 2008. Catacombe. Aici totul e viu, ed. Vinea, 2008 (volum nominalizat pentru premiile Mihai Eminescu și România Literară, Opera Prima). Sentic, ed. Vinea, 2009. Co-autor la volumul "Repere Patristice în Dialogul dintre Teologie și Știință", coord. Adrian Lemeni, Ed. Basilica a Patriarhiei Române, București, 2009. Ca o lămurire pentru cei care au ridicat întrebarea în legătură cu volumul „Piatra Scrisă” sub aspectul statutului acestui volum, daca este sau nu volum de debut, precizez următoarele: volumul respectiv este unul de versificație ocazională, așadar a fost scris circumstanțial, cu ocazia unui eveniment personal, nefiind destinat publicului larg și în consecință nedifuzat pe piață. Nu a fost gândit cu vreo pretenție literară și nu a fost destinat câmpului literar. În consecință nu a fost gândit ca volum de debut și nici nu i se poate acorda acest statut. Volumul meu de debut în poezie este „catacombe. Aici totul e viu”, apărut la Vinea în 2008. Editor al revistei "Sinapsa". - articole si dialoguri cuprinse in aparitiile editurii Platytera, in cotidianul Lumina si in alte publicații locale. - poezii publicate in Virtualia 5 (2006) si 10 (2008), Muzeul Literaturii Romane - texte publicate în revistele România Literară, Convorbiri Literare, Viața Românească, Ramuri, Vatra, Orizont, Poesis International, Hyperion, Feed Back, Tribuna, Steaua, Conta, Bucovina Literară, Cafeneaua Literară, Singur, Cenaclul de la Păltiniș, Verso, Spații Culturale, Poesis, Fereastra, Ecouri Literare, Tabor etc. precum si in diverse situri de literatura. traduceri din limba franceza: - Egon Sendler, Icoana, Imaginea Nevazutului, Elemente de teologie, estetica, tehnica, Ed. Sophia, Buc., 2005 (co-traducatori: Ioana Caragiu, monahia Ilie Doinita Teodosia); - Monahul Grigorie Krug, Cugetarile unui iconograf despre sensul si menirea icoanelor, Ed. Sophia, 2002 (co-traducator: Carmen Caragiu); traduceri din limba engleza: - John Baggley, Porti spre vesnicie, Icoanele si semnificatia lor duhovniceasca, Ed. Sophia, 2004 (co-traducator: Ioana Caragiu); - Daniel V. Thompson jr., Practica picturii in tempera, Ed. Sophia, 2004 (co-traducator: Ioana Caragiu); - Pr. George Florovsky, Biserica, Scriptura, Traditia, Trupul viu al lui Hristos, Ed. Platytera, 2005 (co-traducator: Gabriel Mandrila); - Daniel V. Thompson jr., Materiale si tehnici de pictura in Evul Mediu, Ed. Sophia, 2006 (co-traducator: Ioana Caragiu). - Pr. Mihail Pomazansky, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Ed. Sophia, 2009. Arii de interes: teologia, filosofia, psihologia, iconografia, poezia, muzica, matematica. e-mail: editura_platytera@yahoo.com
O atare concepție care mută granița axiologică obligatoriu nu mai departe de perimetrul naționalismului poate naște cel mult o poezie a nostalgiei domestice, nostalgia unui spațiu în care primează sentimentul de adaptare, confortul securizant, un spațiu în care self-ul nu este deranjat de invazia non-self-ului. „La mine acasă” ar însemna, va să zică, „eu și liniștea mea”.
Această nostalgie minimală nu-și mai are locul în poezia actuală. Aici zborul departe (bineînțeles, cu avionul, peste mări și țări), dezlipirea de pământ și de limbă favorizează experiențe semnificative, culminând cu o redescoperire a sinelui care nu ține numaidecât de nostalgia domestică, de acea filosofie a confortului minimal și necesar. Precum în filosofia lui Blaga, „acasă” poate însemna de astă dată o „matrice stilistică” abisală care, o dată asumată, devine ea însăși o condiție optimă a creativității, a întâlnirii cu noul. Acest sine adânc nu este cu adevărat dat (trăit) decât în măsura în care este redescoperit și asimilat cu întreaga spontaneitate a ființei.
Prospețimea imaginii și a expresiei în poezia Luciei Cherciu („Lepădarea de limbă”, Vinea, 2009, volum de debut) ține de o astfel de asimilare a motivelor folclorice (iată, în poezia „Insomnie II” avem o suprapunere a motivelor imagistice: ochi, soare și pasăre, într-un poem cu atmosferă erotică: „aștepți să vină zorile/ urmărind cântatul cocoșilor/ ca și cum soarele ar fi ochiul unui cocoș”). Rezultă un fel de stilizare abisală a trăirii, în virtutea căreia lumea cea mai contingentă se contractă în puncte de maximă coincidență a intimității cu alteritatea.
Poeta este totodată un fin observator al automatismelor și devianțelor psihologice, reflectorizând prin varietatea detaliilor atât dezrădăcinarea de limbă și neam, cât și ieșirea unei întregi lumi din rosturile ei. Între conștiința „îngropării de viu” și cea a plutirii sau legănării cu fervoarea iubirii se dezvoltă afinități misterioase, modulate de registrul unei sensibilități creștine.
Imaginarul colectiv, apartenența la neam acționează ca un fel de „catalizator al erosului” (Heidegger), căci apartenența la neam și la limbă înseamnă o pre-apropiere între ființe. Pământul este condiția deschiderii unei lumi, spune Heidegger. Naționalismul este invocat în filosofia existențialistă, încă actuală în postmodernism, cu sensul de mediere a apropierii printr-o pre-apropiere, a dezvăluirii printr-o pre-dezvăluire. Căci limba (natală) este casa ființei, iar relația dintre om și limba natală este în esență o relație de iubire, pentru că numai vorbitorul poate penetra limba cu care s-a născut în toate intimitățile ei, cunoscându-i toate unghiurile și fațetele.
Se semnalează însă riscul ca acest raport de intimitate să se piardă, dintr-o perspectivă mult prea apropiată, devenită utilitară. Experiența înstrăinării poate fi cu adevărat benefică în măsura în care ea redescoperă pururi ceea ce era știut deja. Poezia Luciei Cherciu ne oferă o astfel de experiență plăcută, a redescoperirii de sine.
Cum sa citezi
florin caragiu. “Relevanța actuală a unei vechi teme: Lucia Cherciu și „lepădarea de limbă”.” Revista, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2009/07/relevanta-actuala-a-unei-vechi-teme-lucia-cherciu-si-lepadarea-de-limbaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.