La București cu Marcel Iancu

De curând am fost într-o vizită de o săptămână în România. Nu planificasem acest voiaj, dar o inițiativă legată de Marcel Iancu, despre care am mai scris în paginile Jurnalului Săptămânii, m-a determinat să-mi schimb programul și, profitând de vacanța de sărbători, să poposesc la București, pentru a lua parte la manifestările organizate de fundațiile E-cart.ro și Simetria, în cadrul proiectului \"Marcel Iancu arhitect\" și începuturile arhitecturii moderne în România.
În Israel nu se știe decât foarte puțin, sau chiar deloc, despre această latură creativă a lui Marcel Iancu. La Muzeul Janco-Dada din Ein-Hod, vizitatorul are ocazia să afle câteva detalii, dar expoziția permanentă se concentrează în special pe arta plastică și întemeierea coloniei artiștilor, în 1953.
În schimb, în România, în afara faptului că se scrie tot mai mult despre Marcel Iancu, mișcarea Dada și avangardismul literar și artistic, se acordă o mare importanță perioadei interbelice, în care marele artist, împreună cu fratele său, Iuliu, a revoluționat arhitectura din București.
\"Văd nevoia urgentă de a reface Bucureștiul și am încercat să schițez noua orientare urbanistică, care pare încă și azi o utopie. De altfel, urbanismul este arta care trebuie să scruteze viitorul. Cei care clădesc orașe fără destulă previziune se găsesc mereu depășiți de realitate.\" - Marcel Iancu - Către o arhitectură a Bucureștiului, 1935.
Încă în 1996, Uniunea Arhitecților și Muzeul Național de Artă al României au organizat o remarcabilă expoziție și un colocviu internațional \"Centenar Marcel Iancu\", editând totodată un catalog impresionant, rezultat al cercetărilor asidue, susținute de-a lungul anilor de arhitecți și istorici de artă. Acest catalog mi-a fost dăruit, acum câteva luni, de fiica artistului, D-na Dadi Janco, care mi-a povestit despre biroul de arhitectură al fraților Iancu, despre cele peste 80 de clădiri proiectate de tatăl său, în special în București, între anii 1926-1938.
După 12 ani de la expoziția din București, Fundația E-cart.ro, condusă de Doina Anghel și Angelica Iacob, în colaborare cu Fundația Simetria (reputatul arhitect Alexandru Beldiman) readuc în atenția publicului personalitatea arhitectului Marcel Iancu și opera sa, bucurându-se de un substanțial sprijin din partea Ministerului Culturii și Cultelor și al altor instituții și organizații românești și internaționale. Primul pas l-a reprezentat editarea unei hărți bucureștene, în scop turistic-cultural, în două variante, română și engleză (un traseu urban care include 18 clădiri concepute de Marcel Iancu între anii 1929-1938), ilustrată cu fotografii ale edificiilor și istoria lor, dar cuprinzând și desene și informații referitoare la biografia arhitectului, precum și crezul său, exprimat în publicațiile anilor 30, relativ la necesitatea schimbărilor urbane și a modernizării capitalei României.
Harta a fost lansată în 16 iulie și este distribuită în mod gratuit, prin intermediul librăriilor Cărturești și al Institutului Cultural Român, prin filialele sale din diferite țări.
Al doilea pas l-a constituit evenimentul din 15 octombrie, scopul călătoriei mele. În cursul dimineții, în subsolul librăriei Cărturești, a avut loc un simpozion la care au luat parte arhitecți din România (Alexandru Beldiman, Ana Maria Zahariade, Mariana Celac și alții), istorici de artă (Doina Anghel și Angelica Iacob, inițiatoarele proiectului), precum și invitați din Israel (arhitectul Moshe Zarchi, vechi prieten și colaborator al lui Marcel Iancu, Raya Zommer-Tal, directoarea muzeului Janco-Dada din Ein-Hod) și din Elveția (artistul video Erik Dettwiler). Dadi Janco nu a putut veni în România, dar a transmis, prin intermediul meu, salutul și mulțumirile sale:
\"Stimată audiență, Fundațiile Simetria și E-cart.ro, dragă D-le Beldiman, dragi participanți...
În numele familiei Janco din Israel, USA și Canada, doresc să vă mulțumesc pentru inițiativa și proiectul Dvs. de a onora și omagia creațiile arhitecturale ale tatălui meu, Marcel Iancu, realizate împreună cu fratele său, Iuliu.
Acest omagiu, adus memoriei tatălui meu și începuturilor arhitecturii moderne în România, mă emoționează și regret că nu pot lua parte la acest eveniment.
Sper ca renașterea interesului pentru Marcel Iancu și opera sa și ecourile care ajung la mine din toate colțurile lumii vor găsi rezonanță și în renovarea clădirilor concepute în București, în perioada interbelică.
Þin să mulțumesc organizatorilor, conferențiarilor și tuturor celor care și-au adus contribuția la reușita proiectului \"Marcel Iancu arhitect\", la editarea hărții și albumului.
Îmi doresc ca la viitoarea manifestație, în memoria regretatului meu tată, să pot fi prezentă în mijlocul Dvs.
Cu salutări din Israel,
Dadi Janco.\"
Pe toată durata simpozionului, conferențiarii au abordat diferite subiecte legate de arhitectura lui Marcel Iancu, relația între arta plastică și arhitectură, influența mișcării Dada și a avangardei, activitatea biroului de studii moderne al fraților Iancu, noile direcții de cercetare care se impun, importanța detaliilor și a formelor geometrice, starea de deteriorare a unor edificii, dificultatea de a include clădirile cu valoare istorică în patrimoniul cultural român, aspecte juridice, viziunea arhitectului, speranța înființării unei case memoriale.
Moshe Zarchi a depănat amintiri despre Marcel Iancu, referindu-se la creativitatea și generozitatea artistului, și a prezentat arhitectura muzeului din Ein-Hod, pe care l-a construit în onoarea prietenului său de-o viață. Raya Zommer-Tal s-a referit la schimbările din opera arhitecturală a lui Marcel Iancu, după emigrarea sa, în 1941, în Palestina și aportul său la arhitectura israeliană, după înființarea statului, pentru reabilitarea și conservarea satelor arabe părăsite, împotrivindu-se ideii de a demola clădirile degradate, contribuind la restaurarea așezărilor Jaffa, Ramlah, Lod. Din cele două case concepute de Iancu în Israel, doar o vilă din Hertzliya există și astăzi, diferită de cele din România, influențată de elementele arhitecturale mediteraneene. În mod paradoxal, modernistul Iancu nu a neglijat tradiționalismul și culoarea locală, a respectat patrimoniul istoric, dar a introdus și elemente noi, atât în pictura sa (care oscilează între figurativ și abstract), cât și în activitatea de arhitect.
Arhitecta Mariana Celac a prezentat un film edificant despre clădirile lui Marcel Iancu, oprindu-se în special asupra imobilului Solly Gold, în formă de pentagon neregulat, poate cel mai fascinant proiect al arhitectului. Un alt film a fost realizat de artistul video Erik Dettwiler, având ca temă interacția noastră cu urbanismul în viața de zi de zi, prin prisma construcțiilor lui Iancu și a elementelor dadaiste.
În aceeași zi, la orele 18, tot la Cărturești, a avut loc lansarea albumului bilingv \"Marcel Iancu - Biroul de studii moderne\", care întrunește conferințele prezentate în cursul dimineții, un cuvânt introductiv al ambasadorului Statului Israel în România, David Oren, precum și alte articole, trimise de cercetători care nu au putut lua parte la simpozion. Editat impecabil, bogat în ilustrații, albumul a fost distribuit gratuit sutelor de invitați și, fără îndoială, va fi necesar un nou tiraj.
Tot în cadrul aceleiași faze a proiectului \"Marcel Iancu arhitect\", pe data de 18.10 a avut loc la Sinaia expoziția de fotografii a lui Teodor Graur, care ilustrează clădirile lui Marcel Iancu din România. Deși nu am putut fi prezent la expoziție, destinul a vrut să mă întâlnesc, întâmplător, cu o zi înainte, lângă Hotelul Sinaia, cu artistul fotograf, care mi-a promis un disc cu creațiile sale. Fiind în drum spre Brașov, m-am oprit lângă Predeal, să fotografiez Sanatoriul, o altă operă a arhitectului. În prealabil, îndemnat de Dadi Janco, am fotografiat, în București, imobilul Jacques Costin (cumnat al lui Marcel Iancu), construit în 1933, pe strada Paleologu nr. 5. Aceasta a fost ultima adresă a familiei Iancu înainte de emigrare. La începutul anului 1941, după Pogromul de la București, artistul și familia sa părăsesc România.
Fundațiile E-cart.ro și Simetria au în plan și realizarea unui film documentar, despre viața și opera arhitectului Marcel Iancu. Acesta ar fi al treilea pas al proiectului, care și-a propus atragerea atenției asupra începuturilor arhitecturii moderne în București, precum și deschiderea unor noi direcții de cercetare în urbanism. Din păcate, multe dintre clădirile concepute de Marcel Iancu sunt într-o stare de degradare avansată. Organizatorii proiectului \"Marcel Iancu arhitect\" speră ca acțiunea lor să se materializeze, în viitor, și printr-o inițiativă de renovare a imobilelor și de includere a unora dintre clădiri, reprezentative pentru perioada și pentru creația lui Marcel Iancu, în patrimoniul cultural național al României.
Evenimentul de la București m-a emoționat atât prin profesionalitatea cu care s-au dezbătut subiectele, cât și prin entuziasmul organizatorilor și al conferențiarilor. Pentru România, Marcel Iancu reprezintă atât pictorul avangardist, întemeietor al mișcării Dada, cât și promotorul arhitecturii moderne. În Israel, multe laturi ale creativității artistului sunt încă insuficient cunoscute. Depinde doar de noi...