Utopia
publicat în Jurnalul Săptămânii - 13.03.2008 - Tel Aviv, Israel
- Vlad (Vladimir) Solomon - s-a născut în 27.06.1951 în București, fiu unic al Dr. Benedict Solomon (chirurg și urolog) și al Dr. Ernestina Solomon (Caner), medic pediatru. - Emigrează în 1970 în Israel, cu întreaga familie. - Locuiește în Kiriat Ono, în apropiere de Tel Aviv. - Medic stomatolog generalist, tratează adulți și copii în cabinetul său, la Kiriat Ono. - Acreditat de Ministerul Sănătății din Israel în utilizarea și predarea hipnozei medicale și stomatologice. - Conferențiar, în cadrul congreselor, în Franța, Germania, Italia, Monaco, Elveția, România, Israel, pe tema hipnozei medicale. Distins cu titluri onorifice de diferite institute de învățământ superior din Europa. - A lucrat la Universitatea din Tel Aviv (Clinica de psihofiziologie orală- secția Științe Comportamentale - Fac. de Stomatologie) și Ierusalim (Spitalul Hadassa - secția de Medicină Orală), între anii 1989 și 2000. - Membru al societății israeliene și europene de hipnoză medicală. - Membru al societății franceze de stomatologie psihosomatică. - Membru de onoare al societății române de stomatologie. * * * - Debut în scris, la 18 ani, în urma unui pariu... - Publicat pentru întaia oară la "România Literară", în cadrul rubricii Poșta Literară, condusă de Nina Cassian, cu poezia "Tu", câteva luni după emigrare, în 1970. - A publicat între anii 1970 și 1984 la ziare și reviste de limba română, în Israel, poezii și proză. - A fost mulți ani membru al Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română și a Uniunii Scriitorilor din Israel- a demisionat în anul 2000. - În toamna anului 1984 apare în Israel "În noi e un cer mai adevărat", primul său volum de versuri, în colecția "Izvoare"- poezii în limba română, retipărit în 1993 în București. - Traduse în olandeză de Jan Willem Bos, câteva poezii apar în 1986 în "De Tweede Ronde" (Al doilea cerc) și în alte reviste din Amsterdam. - Publicat în mai multe antologii de literatură, între anii 1992 și 2003, în România și Israel, în românește și ebraică ("În noi e un cer mai adevărat"- după titlul cărții sale-, "Arborele Memoriei", "Scriitori din Țara Sfântă", "Scriitori de limba română din Israel" , "O istorie a literaturii române", "Horef Yarok" (Iarna verde), și altele. - În ultimii ani scrie mai mult în limba ebraică, poezie, proză, piese de teatru ("Șerpi și mere", "Orologiul din Piața Mare"). - În 2003 reîncepe să scrie în limba română, în urma participării la listele de discuții pe Internet. - Colaborator voluntar (continuu) la Radio România Internațional – din 2004 până în prezent. - Colaborator permanent la săptămânalul israelian de limba română Jurnalul Săptămânii, cu rubrica «Oameni, Locuri, Evenimente». - Publicat în Revista 22, Realitatea evreiască, Orient Express, Ultima Oră, Viața Noastră (ultimele trei în Israel) cu articole, poezii și proză. - Momentan scrie un roman biografic în limba ebraică și încercări de proză și versuri în românește. * * * Alte activități: - Serviciul militar obligatoriu, în armata israeliană - 3 ani-, a participat la războiul din 1973 (de Yom Kipour), apoi ca medic rezervist, concentrat 30 de zile în fiecare an, până la vârsta de 50 de ani. - Fost purtător de cuvânt și în comisia culturală a A.C.M.E.O.R - Asociația culturală mondială a evreilor originari din România. - Voluntar al Fundației Steven Spielberg, între anii 1995-1997, ia interviuri TV supraviețuitorilor Holocaustului , primește "Certificate of Recognition" (1998) din partea "The Shoah Visual History Foundation", condusă și întemeiată de Steven Spielberg. (E a doua generație după Holocaust- părinții săi au fost deportați în lagăre de concentrare și muncă pe timpul lui Antonescu, majoritatea familiei sale a fost exterminată). - Absolvent și instructor "Dale Carnagie Course" - 1988 - Organizator de seri culturale în română și ebraică, la Tel Aviv. - Tatăl său, Benedict Solomon, decedat în 2002, a început să scrie versuri în 1990, a publicat în România și Israel, în presa de limba română și i s-au editat volumele "Strigăt în deșert" - 1993, "Marșul umbrelor" - 1997, "Picături de sânge pe-o frunză de măslin" - 2002. Adresa de email : vlad_solomon2003@yahoo.com
Acum trei ani, dintr-o initiativă privată, în parteneriat cu kibutzul, s-a început construirea unui colț de rai, grădina botanică Utopia, formată din două parcuri, unul acoperit, tropical, Parcul Orhideelor, în care se păstrează pe toată durata anului condițiile climaterice asemănătoare celor din pădurile tropicale ploioase, umiditate ridicată și temperatura de 24 de grade, favorabile înfloririi orhideelor, și un al doilea parc, deschis, numit Parcul Utopia, dispus pe câteva coline și cu o diversitate vegetală tipică Israelului.
Intrăm în Parcul Orhideelor, trecând printr-o mică grotă și ne aflăm într-o lume de vis. Dispus pe două etaje, legate între ele prin câteva cărări, acest parc e unul dintre puținele din lume unde putem vedea împreună orhidee, plante canivore, papagali, păuni, piscine cu pești, plante acvatice, cocotieri, bananieri, o bogată vegetație tropicală. Străjuită de o cascadă artificială, la intrare, și de un mic amfiteatru, la polul opus, această mini-junglă se întinde pe o suprafață de 4000 de metri pătrați și adăpostește peste 15000 de orhidee, de genuri și specii diferite, unele foarte rare. Sunetul căderii apei, plantele exotice, contrastele de culori, ne transportă într-o atmosferă romantică, suntem pe malul unui mic lac, cu pești de aur, care parcă asteaptă să ne spunem dorințele cele mai tainice. Urcăm la etaj și avem o panoramă splendidă a întregului parc acoperit. La fiecare pas, un alt gen de orhidee, unele mici, abia întrezărite, sau pe punctul de a înflori, altele deschise, mari, privindu-ne nedumerite. Culorile lor ne amețesc, de la galben la ciclamen, roze, albe, cu nervuri de alte nuanțe, sau imaculate, grupate în familie sau izolate, dorindu-și singurătatea. Pășim pe faleza de la etajul superior, ciocnindu-ne la fiecare pas de o altă plantă exotică, de un alt mic bazin cu pești aurii. Din loc în loc, o bancă ne îmbie să ne așezăm, să gustăm clipa, să admirăm galbenul pătat de cerneala roșie al unei orhidee, sau albul perfect al alteia. Lângă fiecare grup de orhidee, un panou explicativ ne completează informațiile din prospectul primit la intrare. Aflăm când și unde a fost descoperită fiecare specie , istoria și, denumirea ei, în ebraică și latină. Între orhidee, cuști cu papagali micuți, trecem pe lângă ele și observăm ghivece cu orhidee agățate de cușcă. Coborâm spre etajul inferior, ne oprim să admirăm Heliconia, apoi alte cuști cu papagali mai mari, cu pene viu colorate, în armonie cu simfonia de culori a florilor. Cocotierii și palmierii, împreună cu Bromeliadele (Bromeliaceae) - de un roșu straniu, ne amintesc că vegetația tropicală ne oferă și fructe gustoase. Trecem pe lângă o mică pajiște de begonii, și remarcăm imediat o multitudine de orhidee suspendate, care se hrănesc din umiditatea mediului. Nu vrem să supărăm orhideele, doar este parcul lor, în primul rând, și descoperim alte specii, portocalii, rozacee, albe, violete, care se cer fotografiate, ca la o paradă a culorilor și formelor, îmbiindu-ne cu senzualitatea lor de mostre ale naturii. Ne îndreptăm spre micuțul amfiteatru și ne aflăm pe teritoriul plantelor carnivore, așteptând insectele naive. Alături, mici bazine acoperite de nuferi, albi, roz, gălbui, întinzându-și leneși frunzele late pe suprafața apei. În dreapta noastră, o porțiune îngrădită, adăpostește păuni superbi și fazani, parcă molipsiți de culorile orhideelor, reginele incontestate ale Utopiei. Amfiteatrul slujește ca loc de întâlnire, pentru ateliere instructive și mici spectacole pentru copii, Utopia constituind și un sediu educativ, cu program organizat, conferințe sau lecții non-conformiste, în colaborare cu școlile din întrega țară, pentru copii de toate vârstele, de la gradiniță până la liceu, pe subiecte prestabilite, care permit o apropiere de natură și frumos, o pregătire timpurie pentru aprecierea esteticii și studiul biologiei. Întreaga ambianță îndeamnă la romantism, dar și la reflexiune: Oare renaște copilul din noi, sau trăim clipe miraculoase, de refugiu, în contrast cu evenimentele cotidiene din Israel, atât de îngrijorătoare? Alungăm acest gând și cutreierăm încă o dată printre orhideele parcului tropical, care își iau rămas bun de la noi, parcă făcându-ne cu ochiul, să revenim și cu alte ocazii.
Ieșim din Parcul Orhideelor și ne trezim într-un imens parc deschis, Parcul Utopia, 40000 de metri pătrați, în centrul căruia se află o fântână arteziană muzicală, un bazin cu apă înconjurat de coline cu plante specifice Israelului. Fiecare colină poartă un nume semnificativ - Colina Cactușilor, cu sute de cactuși diferiți, Colina Maze, un mic labirint vegetal, Colina Eretz Israel - cu tot felul de flori, viu colorate, și arbori tipici zonei, Colina Pagodei, după model chinezesc, apoi o mică peluză cu ierburi- mirodenii, un colț al fluturilor și câteva puncte special amenajate pentru copii - pădurea magică, cu cei 7 pitici, spații rezervate jocurilor, sau mângâierii caprelor. Lângă fântână, traversând un pod, ajungem în cel mai înalt punct al parcului, de unde putem privi împrejurimile, apoi coborâm pe lângă arbuști tăiați în formă de păsări și animale, parcă decupați din cărțile citite în copilărie.
Părăsim Utopia, miraculos colț de paradis, deschis publicului de numai un an, dar devenit în scurt timp o atracție turistică, pentru toate vârstele.
La doar câțiva kilometri ajungem la întretăierea Beit Lid, unde a avut loc masacrul terorist în 1995. Da, acesta este Israelul, o țară în permanentă frământare, în stare de război și tensiune, de 60 de ani, de la întemeierea statului, dar în care putem descoperi atât de multe locuri frumoase, relicve arheologice, obiective religioase, deșert ars de soare, natura hipnotică, dar și efervescența vieții moderne și inițiative curajoase, precum Utopia, grădina botanică cu nume simbolic.
Cum sa citezi
Vlad Solomon. “Utopia.” Revista, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2008/05/utopiaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
