Anthony Fokker

Anthony Fokker
(1890 – 1939)


Anthony Herman Gerard Fokker s-a născut în 1890 în insula Kediri Java, din Indiile Olandeze. Familia a revenit în Olanda în 1894. După ce a urmat studii în domeniul tehnic și și-a obținut brevetul de pilot, F. a hotărât să construiască avioane. S-a stabilit la Johannisthal, nu departe de Berlin, unde a fondat o fabrică, cu capital de la tatăl său. Prima sa realizare, Spin (Păianjen) I, a zburat în 1910, dar s-a prăbușit în timpul probelor. A urmat Spin II, care a avut aceeași soartă. Spin III, în schimb, a avut mai mult noroc, fiind remarcat și cumpărat de armata germană pentru a fi folosit în misiuni de recunoaștere. F. l-a construit și livrat în număr de peste 60 de exemplare.
Odată cu începerea războiului, el a trebuit să decidă dacă rămâne în Germania sau revine în țara natală. Olanda a ales neutralitatea, iar alte țări europene l-au tratat cu superioritate, de aceea F. a continuat să lucreze pentru nemți. Prima sa realizare spectaculoasă a fost un avion de vânătoare monoplan, monoloc, dezvoltat din avionul de recunoaștere. De fapt, diferența era făcută de mitraliera montată pe capota superioară a motorului, invenție a lui Roland Garros, îmbunătățită de constructorul olandez, care a sincronizat tragerea armei cu rotația elicei. Acest avion, denumit „Fokker E.III Eindecker”, a fost zburat, printre alții, de renumitul pilot Max Immelman, obținând numeroase victorii, prima la 1 august 1915. Acest avion a asigurat superioritatea aeriană a germanilor timp de aproape un an de zile, până la apariția noilor vânători Nieuport 11 (francez) și British Sopwith Strutter.
În 1916, Germania, conștientă de marele lui potențial, l-a naturalizat pe F. și i-a interzis categoric să mai părăsească teritoriul țării.
Dat fiind progresul înregistrat de inamic, și la cererea pilotului Manfred von Richtofen („Baronul Roșu”), F. a trecut la construirea unui nou tip de avion de luptă: faimosul „DR. 1 Dreidecker”, triplanul care, vopsit în roșu, a devenit spaima aliaților. Alți aviatori care au luptat la bordul lui „DR 1” au fost nu mai puțin cunoscuții Gõring și Ûdet. Al treilea avion de vânătoare conceput de F. în timpul primului Război Mondial a fost „D VII”, care a produs mari pagube aliaților, și care a fost singurul menționat în Tratatul de la Versailles pentru a fi distrus în întregime.
Prevăzând acest deznodământ al războiului, F. a părăsit Germania cu puțin timp înainte de încheierea ostilităților și s-a restabilit în Olanda, aducând cu el și o mare parte din utilajele și produsele fabricii sale. Desigur, cererea de avioane militare fiind nulă, el s-a reprofilat pe producția de avioane comerciale. Prima realizare a fost „F.2”, un avion de transport cu patru locuri într-o cabină închisă, care putea atinge o viteză de croazieră de 160 km/h.
În 1920 a urmat avionul „F.4”, conceput pentru a transporta 11 pasageri. Acest model, construit la cererea American Army Air Service, a stabilit mai multe recorduri în timpul unui zbor de la o coastă a SUA la cealaltă, piloți fiind Oakley Kelly și John McReady. Distanța de la New York la San Diego a fost acoperită într-un zbor fără escală în 26 ore și 51 minute.
Încurajat de succesul acestui avion, F. a întemeiat în 1924 firma „The Atlantic Aircraft Company”, cu sediul în Statele Unite, rebotezată mai târziu „The General Aviation Corporation”. În cadrul acestei noi companii au fost concepute și fabricate mai multe tipuri de aeronave, printre care și avionul „Fokker F.VII 3M (Trimotor)”, realizat în mai multe variante. Acesta a fost avionul de pasageri și cargo cel mai răspândit în deceniul al treilea al sec. XX, fiind achiziționat de Juan Trippe pentru nou formata „Pan American”. Pentru producerea acestui tip de avion, licența a fost vândută la nu mai puțin de alte șapte firme constructoare de material volant. Printre recordurile atinse de „F.VII 3M (Trimotor)” se numără: prima survolare a Polului Nord (1926, piloți fiind amiralul Richard Byrd și Floyd Bennett), un zbor New York – Paris, în 1927, la numai șase săptămâni după prima traversare a lui Lindbergh (la comenzi aflându-se același Byrd), un zbor până în Australia, cu plecare de la San Francisco, avionul fiind pilotat de australianul Sir Charles Kingsford-Smith, ca și prima traversare a Atlanticului cu o femeie pasager la bord (aceasta fiind celebra Amelia Earhart, în 1928). Nu mai puțin importantă este și prima alimentare în zbor din istorie, a cărui protagonist a fost, de asemenea, un „Fokker F.VII 3M (Trimotor)”. Aparate de acest tip au fost și în dotarea CIDNA (CFRNA) = Compania Franco-Română de3 transporturi aeriene, prima de acest fel în serviciu românesc, și a efectuat curse pe ruta Paris – Strasbourg – Praga – Viena – Budapesta – Belgrad – București – Constantinopol. De asemenea, un număr de avioane s-au aflat în dotarea armatei române, fiind folosite in misiuni de transport, iar trei aparate au fost exploatate de LARES, aduse în România de polonezi refugiați după 1939.
Un accident nefericit al unui avion „F.10” din 1931, care a provocat moartea pasagerilor printre care se număra un faimos antrenor de fotbal american, l-a determinat pe F. să se întoarcă în Olanda. Aici, el a dezvoltat avionul trimotor, adaptându-l pentru un număr mai mare de pasageri (32). Principala preocupare a companiei din Olanda a lui F. a constituit-o, totuși, în acea perioadă, avioanele de luptă, și în acest domeniu s-a afirmat, în 1939, bombardierul T.9, prima aeronava a lui F. construită în întregime din metal.
F. a murit în 1939, din cauza unei infecții provocate de o operație la nas, suferită la un spital din New York.