Articol
Romanian dream
AFAdrian Firică: s-a născut la 6h și 20', în ziua de 22 noiembrie a anului 1951, în maternitatea din Negrești, județul Vaslui. Copilăria: fragede exerciții de supraviețuire; progresează intelectual citind orice, pictând, scriind versuri și piese de teatru în metru antic. Adolescența și tinerețea: își începe cariera de manager cu o revistă de liceu; publică versuri și desene în Luceafărul; nu intră la Institutul de arte plastice, devenind, pe rând, desenator tehnic, lăcătuș, "lucrător" la dezinsecție-vidanj; în fine, intră și termină Facultatea de filosofie, ajungând profesor, apoi cercetător științific. Maturitatea: din '90 își oferă satisfacția unei cariere de consilier prin felurite instituții - Ministerul Culturii și Cultelor, Guvernul și Președinția României - Secretariatul General al Parlamentului UE creditându-l, chiar, drept consilier corespondent, nominalizându-l și într-o comisie de redactare a unei Convenții ONU pentru accesul la informațiile de interes public; face și ceva marketing prin companii de IT&C; acum e liber cugetător. Altele: are un volum de poezie "Autoportrete" - Ed. Muzeul Literaturii Române, București 2007; prezent în "PROZA.RO - antologie" -, Ed. Paralela 45, 2006 și în "POEZIE.RO, Ultima generație, primul val - antologie" -, Ed. Muzeul Literaturii Române, București 2005; scrie "Integrarea euroatlantică - ruleta NATO", Ed. Ziua, 2000; este coautor al lucrărilor: "Guvernul și imaginea sa publică - 1992" și "Raportul dezvoltării umane în România - 1995", Ed. Monitorul Oficial; a prezentat comunicări științifice în cadrul seminariilor organizate de Parlamentul European la Strasbourg, ori de către instituții din țară; a scris articole în Tribuna Invățământului, Arena politicii, Dilema, Adevărul, Manifestul Român, Vocea Rromilor, Conexiuni; a fost redactor, în primul an al apariției, al emisiunii IT&C a postului Prima TV. Abilități: fără cazier și carnet de conducere auto; sprijină, constant, producția și consumul podgoriei Dealu Mare. Deviza: autobiografia nu-mi folosește la nimic!
Publicat pe
3 min de citit456 cuvinteActualizat
\"American dream\" este o chestiune absolut personală, pentru că personal hotărăsc: să trec oceanul; să ajung pe coasta de Est; să cuceresc Vestul; să mă duc să caut aur în Alaska; sau să dau la lopată pe terasamentele Societății de Căi Ferate, să nu-mi mănânc de Ziua Recunoștinței curcanul, ci să-l vând, iar cu banii să deschid o societate care construiește conducte de transportatat petrolul și să devin, prin consecință, cel mai bogat om din America și din lume; sau să cumpăr pe o nimica toată un teren pustiu din sudul San Franciscoului și să construiesc Silicon Valley, după principiul: nisip să fie!; sau să închiriez un fel de pătul mai mare, să-l botez Microsoft și să devin, la rândul meu, cel mai bogat om din lume; ori să mă mulțumesc să bântui cu un Harley Davidson pe Route 66; sau să-mi concep existența în funcție de o bancă dintr-un parc.
Așadar, \"american dream\", acolo la el, în America, nu este un miraj colectiv.
Un rădăuțean plecă la Timișoara, la noi, de \"gura lumii\", dar e prea puțin probabil să fie ispitit să vrea să ajungă apoi să taie copaci în Oaș, pentru că știe că oșenii l-ar privi chiorâș, ori s-ar putea să cadă de două trei ori într-o brișcă fatalmente deschisă. Românii dacă pleacă în Vest, se duc să culeagă căpșuni, nu să-și edifice castele-n Spania. După aia se-ntorc și încearcă să devină șefi, alungându-i pe șefii locului... cu neamul lor cu tot. Dacă există un fir călăuzitor, în toată afacerea asta, ei bine el este exprimat prin sintagma: \"să moară capra vecinului!\" Ãsta mi se pare mie a fi \"romanian dream\".
Există și cazuri excepționale. Să ne uităm la Cioran care, sub autoritatea unui tată protopop și-a unei depresive mame, își scrie, la început, cărțile în limba maternă, româna, dar rămâne \"interzis\" pe pământul României pâna la căderea lui în lumea cealaltă. Ajuns, cu bine, cu bursă, la Paris, în \'36, în \"Schimbarea la față a României\" (\'37) - opunând \"culturile mici\" \"culturilor mari\" - își critică violent țara și compatrioții. Vituperațiile sunt scrise într-o franceză clasică - altminteri el este recunoscut drept ultimul mare eseist francez - numai că el resimte că ar fi, franceza, la antipozii supleței limbii române, nerușinat vorbind mai adânc, despre limba franceză, cum că ar fi fost pentru el o \"cămașă de forță\", ce îl silea să-și înfrâneze temperamentul extrem și elanurile lirice. Priviți aci (\"Syllogismes de l’amertume\"): \"salvarea umanității șade-n viitorul cianurii\"; \"ideea de a avea o viață, nu descurajează, dat fiind că toate apele au culoarea înecului\"; în fine, \"singurătatea nu te învață că ești singur, ci, prin amurgul gândurilor, singurul\". Asta așa, ca să adjudece cum că \"speranța e virtutea sclavilor\" (\"Précis de décomposition\").
Așadar, \"american dream\", acolo la el, în America, nu este un miraj colectiv.
Un rădăuțean plecă la Timișoara, la noi, de \"gura lumii\", dar e prea puțin probabil să fie ispitit să vrea să ajungă apoi să taie copaci în Oaș, pentru că știe că oșenii l-ar privi chiorâș, ori s-ar putea să cadă de două trei ori într-o brișcă fatalmente deschisă. Românii dacă pleacă în Vest, se duc să culeagă căpșuni, nu să-și edifice castele-n Spania. După aia se-ntorc și încearcă să devină șefi, alungându-i pe șefii locului... cu neamul lor cu tot. Dacă există un fir călăuzitor, în toată afacerea asta, ei bine el este exprimat prin sintagma: \"să moară capra vecinului!\" Ãsta mi se pare mie a fi \"romanian dream\".
Există și cazuri excepționale. Să ne uităm la Cioran care, sub autoritatea unui tată protopop și-a unei depresive mame, își scrie, la început, cărțile în limba maternă, româna, dar rămâne \"interzis\" pe pământul României pâna la căderea lui în lumea cealaltă. Ajuns, cu bine, cu bursă, la Paris, în \'36, în \"Schimbarea la față a României\" (\'37) - opunând \"culturile mici\" \"culturilor mari\" - își critică violent țara și compatrioții. Vituperațiile sunt scrise într-o franceză clasică - altminteri el este recunoscut drept ultimul mare eseist francez - numai că el resimte că ar fi, franceza, la antipozii supleței limbii române, nerușinat vorbind mai adânc, despre limba franceză, cum că ar fi fost pentru el o \"cămașă de forță\", ce îl silea să-și înfrâneze temperamentul extrem și elanurile lirice. Priviți aci (\"Syllogismes de l’amertume\"): \"salvarea umanității șade-n viitorul cianurii\"; \"ideea de a avea o viață, nu descurajează, dat fiind că toate apele au culoarea înecului\"; în fine, \"singurătatea nu te învață că ești singur, ci, prin amurgul gândurilor, singurul\". Asta așa, ca să adjudece cum că \"speranța e virtutea sclavilor\" (\"Précis de décomposition\").
Cum sa citezi
Adrian Firica. “Romanian dream.” Revista, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2007/05/romanian-dreamComentarii (12)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CDsa va spun sau sa nu va spun? nu va spun. ms adrian
0
AP\"e prea puțin probabil să fie ispitit să vrea să ajungă apoi să taie copaci în Oaș, pentru că știe că oșenii l-ar privi chiorâș, ori s-ar putea să cadă de două trei ori într-o brișcă fatalmente deschisă.\"
Tii, ce faima negativa au osenii astia prin tara.
Avem si noi Nordul nostru Salbatic, parol!
:)
Tii, ce faima negativa au osenii astia prin tara.
Avem si noi Nordul nostru Salbatic, parol!
:)
0
MZ
de cand jonglezi dumneata cu sabloane?
\"să moară capra vecinului!\"
hmmm?
\"salvarea umanității șade-n viitorul cianurii\" - ete na te-ai cioranit ce sa spun
pai ce sa spun imi place eseul minus sabloanele
\"să moară capra vecinului!\"
hmmm?
\"salvarea umanității șade-n viitorul cianurii\" - ete na te-ai cioranit ce sa spun
pai ce sa spun imi place eseul minus sabloanele
0
NKscriitura domniei tale seamana cu ultima pereche de sosete manufacturate de mine...am vrut sa sa fie rosii, amandoua, si-au iesit una rosie, una violet, am vrut sa aiba dungi, dar am uitat ca dungile nu sunt zulufi, am vrut sa scad si sa inmultesc si am pierdut si ochiurile, si modelul,iar cand au fost gata, in fine, schimbasem si talpile si clima continental temperata
acum umblu desculta si visatoare , stiu ca un harley pe 66 e mai mult decat o banca in gradina icoanei si ca pentru cianura trebuie sa ai vocatie, nu lipici la farmacista
acum umblu desculta si visatoare , stiu ca un harley pe 66 e mai mult decat o banca in gradina icoanei si ca pentru cianura trebuie sa ai vocatie, nu lipici la farmacista
0
AFD\'le Cosmin Dragomir,
lasă că \"te spui eu la lume\": în prima zi a căldurilor ăstora de vară - moment în care spectrul meu ideatic căzuse la \"0\" - d\'le Cosmin Dragomir m-ai întrebat dacă există \"romanian dream\" și dacă mă-ncumet să răspund unei astfel de \"provocări\". Acum, când canicula e așa cum îi spune și numele, îți zic, d\'le Dragomir, că nu răspund/decontez personal decât pentru modul în care am configurat răspunsul, căldura fiind de vină că... s-a exorbitat grila.
Domnia ta trebuie să-ți asumi ideea, absolut personal, așa cum eu îmi asum, absolut personal, rezolvarea!
Anni-Lorei,
o bună bucată de vreme am citit ce scriau alții despre Cioran. Și scriau numai de rău. Ziceau că ar fi un \"apucat\". Pe șest, am apucat să citesc și câte ceva din ce scrisese Cioran - asta era prin \'79-\'80. După aceea am început să-i caut scrierile, i le-am citit cu interes, pentru a constata, ceva mai aproape de zilele noastre, că-mi sunt dragi. Dar, cum tot apucasem pe calea proastă de a citi ce scriau alții despre el, nu mai spun că am rămas mut de uimire când am citit delațiunile unora și ale altora, cum că se cherchelea, că înjura de mama focului în românește și că mai și cânta de of și dor - românește..., că doară nu în franțuzește.
Citind scrierile tale, de pe biletele de autobuz, m-am gândit să scriu o carte cu autoportrete, să ți-o dau și să văd dacă o citești. Cum eu trec repede de la gând la faptă, sunt în măsură să îți dau cartea. cadou!
Iacobe,
ce tare-mi-ești! mi-ai amintit strigătura aia:
\'tu-ți lele peticu,
noaptea pe-ntunericu,
când îl cați cu dejitu.
lasă că \"te spui eu la lume\": în prima zi a căldurilor ăstora de vară - moment în care spectrul meu ideatic căzuse la \"0\" - d\'le Cosmin Dragomir m-ai întrebat dacă există \"romanian dream\" și dacă mă-ncumet să răspund unei astfel de \"provocări\". Acum, când canicula e așa cum îi spune și numele, îți zic, d\'le Dragomir, că nu răspund/decontez personal decât pentru modul în care am configurat răspunsul, căldura fiind de vină că... s-a exorbitat grila.
Domnia ta trebuie să-ți asumi ideea, absolut personal, așa cum eu îmi asum, absolut personal, rezolvarea!
Anni-Lorei,
o bună bucată de vreme am citit ce scriau alții despre Cioran. Și scriau numai de rău. Ziceau că ar fi un \"apucat\". Pe șest, am apucat să citesc și câte ceva din ce scrisese Cioran - asta era prin \'79-\'80. După aceea am început să-i caut scrierile, i le-am citit cu interes, pentru a constata, ceva mai aproape de zilele noastre, că-mi sunt dragi. Dar, cum tot apucasem pe calea proastă de a citi ce scriau alții despre el, nu mai spun că am rămas mut de uimire când am citit delațiunile unora și ale altora, cum că se cherchelea, că înjura de mama focului în românește și că mai și cânta de of și dor - românește..., că doară nu în franțuzește.
Citind scrierile tale, de pe biletele de autobuz, m-am gândit să scriu o carte cu autoportrete, să ți-o dau și să văd dacă o citești. Cum eu trec repede de la gând la faptă, sunt în măsură să îți dau cartea. cadou!
Iacobe,
ce tare-mi-ești! mi-ai amintit strigătura aia:
\'tu-ți lele peticu,
noaptea pe-ntunericu,
când îl cați cu dejitu.
0
AMma simt ca o pisica ce tot cauta sa regaseasca drumul spre casa...
si V-am intilnit in ratacire pe Dvs. cu vorba profunda, amara si curata....
exprimarea mea greoaie imi cam sta in drum, traiesc cu speranta ca cineva tot o va intelege intr-o zi
sper intr-adevar sa primesc o carte de la Dvs., iar cu cele ce mi-ati scris, da, aveti dreptate
multi au fost anii, si departe sunt acum, cind incercam sa il deznod pe E.Cioran, nu stiam nimic, de unde as fi putut sa aflu, a trebuit sa mi-l silabisesc, despre el nu era nimic prin librariile germane, acum 20 de ani am citit jurnalele sale in care privirea respectuasa asupra oamenilor m-a atras
apoi dupa 89 am ramas destul de surprinsa la manevrele cu, pentru, si impotriva sa....este o lume si mai multe culise, iar fara ghid se greu prin viata
Va mai caut, multumesc de atentia acordata.
pe curind
si V-am intilnit in ratacire pe Dvs. cu vorba profunda, amara si curata....
exprimarea mea greoaie imi cam sta in drum, traiesc cu speranta ca cineva tot o va intelege intr-o zi
sper intr-adevar sa primesc o carte de la Dvs., iar cu cele ce mi-ati scris, da, aveti dreptate
multi au fost anii, si departe sunt acum, cind incercam sa il deznod pe E.Cioran, nu stiam nimic, de unde as fi putut sa aflu, a trebuit sa mi-l silabisesc, despre el nu era nimic prin librariile germane, acum 20 de ani am citit jurnalele sale in care privirea respectuasa asupra oamenilor m-a atras
apoi dupa 89 am ramas destul de surprinsa la manevrele cu, pentru, si impotriva sa....este o lume si mai multe culise, iar fara ghid se greu prin viata
Va mai caut, multumesc de atentia acordata.
pe curind
0
AFMihai,
vexat, vexat, dar nu înțeleg de ce te-ai purtat cu Enaquis ca un oligarh.
L-ai concediat, ți-ai cumpărat de la Humanitas un \"Cioran bilingv\", iar acum mă acuzi pe mine că sunt șablonard. BEH!
Dacă ar mai fi fost Enaquis în simbria ta, te-ar fi lămurit că există două șabloane Cioran: unul franțuzesc; și unul românesc - intraductibile și, desigur, ireconciliabile. Și, dac-i fi fost băiat parfum, ți-ar fi spus-o și p-aia șoptită: e chestiune de destin, domnule, indubitabil!
Binențeles că, dacă cianura salvează humania, politiconania salvează România!
Puse cap la cap dau ceva \"charrrrrrrrrmant\".
Noemi,
sunt în culmea extazului, dat fiind că roșiile mele stârcite mental au ieșit cu dungi continental-temperamentale.
Gata, pregătește-ți picioarele goale, pentru că în scurt timp trebuie să dai autografe pe primul meu volum de versuri cu vocația-ți farmaceutică, pe care eu o recunosc în mod evident de mai demult.
Te rog, totuși, ca preludiul să nu fie \"timid dramatic\" (http://www.poezie.ro/index.php/personals/183011/index.html), ci dramatic de-a binelea.
Climax, nu climă.
vexat, vexat, dar nu înțeleg de ce te-ai purtat cu Enaquis ca un oligarh.
L-ai concediat, ți-ai cumpărat de la Humanitas un \"Cioran bilingv\", iar acum mă acuzi pe mine că sunt șablonard. BEH!
Dacă ar mai fi fost Enaquis în simbria ta, te-ar fi lămurit că există două șabloane Cioran: unul franțuzesc; și unul românesc - intraductibile și, desigur, ireconciliabile. Și, dac-i fi fost băiat parfum, ți-ar fi spus-o și p-aia șoptită: e chestiune de destin, domnule, indubitabil!
Binențeles că, dacă cianura salvează humania, politiconania salvează România!
Puse cap la cap dau ceva \"charrrrrrrrrmant\".
Noemi,
sunt în culmea extazului, dat fiind că roșiile mele stârcite mental au ieșit cu dungi continental-temperamentale.
Gata, pregătește-ți picioarele goale, pentru că în scurt timp trebuie să dai autografe pe primul meu volum de versuri cu vocația-ți farmaceutică, pe care eu o recunosc în mod evident de mai demult.
Te rog, totuși, ca preludiul să nu fie \"timid dramatic\" (http://www.poezie.ro/index.php/personals/183011/index.html), ci dramatic de-a binelea.
Climax, nu climă.
0
MZ
pentru ca enaquis a fost atras in capcana oligarhilor sau oligarhihilor nu mai stiu ce si cum si de ce si pentru ce dar a fost atras asa sa stii
si cum a devenit el oligarh a si facut POEMA de atunci nu il mai am in simbrie haladuie pe club literar pe alte plaiuri mioritice pe aici vine doar sa zica ca eu fac poezie proasta ca deh e oligarh
si zici ca sunt doua ciorane?
si cum a devenit el oligarh a si facut POEMA de atunci nu il mai am in simbrie haladuie pe club literar pe alte plaiuri mioritice pe aici vine doar sa zica ca eu fac poezie proasta ca deh e oligarh
si zici ca sunt doua ciorane?
0
Omie imi place berea ursus.
eu cu mihai am impartit avangarda un timp pe site folosind un punct de echilibru comun, manifestul individualist care sincer sa fiu a avut ceva ecou printre agoniaci :) [hihi].
ideea e ca nu clubul literar sau hypera m-au facut sa fiu \"oligarh\" cum spune mihai si nici nu o sa fiu vreodata, momentan peste tot sunt promovat asa cum sunt si pe agonia.
de la limita unei indiferente suparatoare. nu ma deranjeaza,
that`s the way the cookie crambles. asa ca va rog, nu-mi atribuiti atitudini sau actiuni inexistente atat timp cat anonimatul meu este unul chiar benefic pentru ceilalti.
eu cu mihai am impartit avangarda un timp pe site folosind un punct de echilibru comun, manifestul individualist care sincer sa fiu a avut ceva ecou printre agoniaci :) [hihi].
ideea e ca nu clubul literar sau hypera m-au facut sa fiu \"oligarh\" cum spune mihai si nici nu o sa fiu vreodata, momentan peste tot sunt promovat asa cum sunt si pe agonia.
de la limita unei indiferente suparatoare. nu ma deranjeaza,
that`s the way the cookie crambles. asa ca va rog, nu-mi atribuiti atitudini sau actiuni inexistente atat timp cat anonimatul meu este unul chiar benefic pentru ceilalti.
0
AFLaurențiu,
n-am avut nici cea mai mică intenție de a critica proiectele tale personale, ori pe cele ce în comun le-ai construit cu Mihai. Cu atât mai puțin m-aș așeza în calea cuiva care își caută și își găsește mediul și climatul stimulative creației sale literare.
Cât privește personajul \"Enaquis\", este constructul meu virtual, pe care-l folosesc în comentariile și disputele mele ironice cu Mihai. \"Enaquis\" nu ești tu!
Nu m-ar intriga dacă va inventa cineva, să spunem, personajul \"Cultpub\", ori \"Pubcult\".
n-am avut nici cea mai mică intenție de a critica proiectele tale personale, ori pe cele ce în comun le-ai construit cu Mihai. Cu atât mai puțin m-aș așeza în calea cuiva care își caută și își găsește mediul și climatul stimulative creației sale literare.
Cât privește personajul \"Enaquis\", este constructul meu virtual, pe care-l folosesc în comentariile și disputele mele ironice cu Mihai. \"Enaquis\" nu ești tu!
Nu m-ar intriga dacă va inventa cineva, să spunem, personajul \"Cultpub\", ori \"Pubcult\".
0
NKdomnule firica, pe 66 nu poti fi decat dramatic si impetuos, daca esti timid, te impusca...deci, contati pe toti caii mei din rasa davidson
dati-mi un semn ca sa ma extrag la timp din \'climaxul\' faliei de vest si sa va sosesc pe pagina de garda
cu tot cu stolul de sorginte neprecizata
dati-mi un semn ca sa ma extrag la timp din \'climaxul\' faliei de vest si sa va sosesc pe pagina de garda
cu tot cu stolul de sorginte neprecizata
0
si nu
a noastra
a muncitorilor
fara puterea de a vinde or cum´para....ce putem
iar cioran a scris asa constrins or liber ce a stiut iara noi nu putem ca sa vorbarim contra risipirii...nu cred ca el si- a propus sa scrie ca noi sa nu putem sa mai putem vorbi despre scriere