„Numai cultura mai poate salva România”
NBNicolae Băciuț s-a născut la 10 decembrie 1956, la Chintelnic, județul Bistrița-Năsăud. A urmat clasele I-VI, la Școala Generală Chintelnic, județul Bistrița-Năsăud, (1963-1969), clasele VII-VIII, la Școala Generală Nr. 1, Bistrița, 1969-1971, clasele IX-XII, la Liceul “Liviu Rebreanu”, Bistrița, 1971-1975, și Facultatea de Filologie, secția română-engleză, Universitatea “Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca, 1978-1982. Activitate profesională: - profesor, director adjunct la Școala Generală Gălești, județul Mureș, între 1982-1983, - redactor la revista Vatra, Târgu-Mureș, între 1983-2003, - corespondent la Televiziunea Română, București, Departamentul Emisiunilor Informative, între 1991-2003, - redactor-șef la Editura Tipomur, Târgu-Mureș, între 1991-2003, - redactor-șef la revista Mondo bussines, Târgu-Mureș, în 1995, - redactor cultural la cotidianul Cuvântul liber, Târgu-Mureș, 1999-2003, - director la revista Alpha, Târgu-Mureș, 1990, - secretar de redacție la revista Societatea încotro?, Târgu-Mureș, între 1995-1997, - director la revista Gura lumii, Târgu-Mureș, între 1997-1999, - redactor-șef la revista Teatru-n teatru, Târgu-Mureș, în 1998, - redactor-șef la revista Ambasador, Târgu-Mureș, între 1996-2003, - coordonator al publicațiilor Gazeta Reghinului, 1990-, Informația mureșeană, 1991-1993, Făgurel (revistă pentru copii) și Codrul Cosminului, publicații pentru Bucovina de Nord, tipărite la Târgu-Mureș, 1994-1998, al revistei Comlodul, Râciu, județul Mureș, 2001-2003, - cadru didactic asociat la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu-Mureș, din 1998, - director al Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Mureș, din februarie 2001, - Publicist comentator la mesagerul de Bistrița din 2005 - membru în Consiliul de Administrație al TVR, din 1995, și membru supleant, 1997-2001, - deputat în Adunarea Eparhială Ortodoxă de Alba Iulia, din 1998, și deputat în Adunarea Națională Bisericească din 2002. - Bursier al Magazine Publishers of America, iulie-septembrie 1990. - master în administrație publică (Managementul Afacerilor Publice Europene) la Universitatea Babeș-Bolyai, 2004 – 2005 - doctorand în litere, din 2004, la Universitatea “Babeș-Bolyai”, din Cluj-Napoca, - activitate publicistică în timpul studenției la revista Echinox, Cluj-Napoca, unde a fost redactor, apoi secretar de redacție, între 1978-1982. - membru al Cenaclului “Echinox”, 1978-1982, al Cenaclului revistei “Vatra”, 1981-1989, al Cenaclului “Romulus Guga”, 1984-1989, fondator al Cenaclului “Virtus Romana Rediviva”, Bistrița, 1975, al Cenaclului “Hyperion”, Târgu-Mureș, 1983, devenit din 1984 “Romulus Guga”, - membru al Uniunii Scriitorilor din România, din 1990. - A colaborat la revistele Echinox, Vatra, Steaua, Tribuna, Astra, Convorbiri literare, Luceafărul, SLAST, Flacăra, Transilvania, Dialog, Opinia studențească, Napoca Universitară, Mișcarea literară, Poesis, What’s Going On Here, The New Farmm, Emmaus, SUA, Poezjia, Katowice, Polonia, Fjala, Flaka e vallazarimet, Iugoslavia ș.a., la Radiodifuziunea Română, studiourile Cluj, Târgu-Mureș, București, și la Televiziunea Română, programele I, II, TVR Cultural, TVR Internațional. - A fost inclus în Antologia Spații posibile, Bistrița, 1979, în antologia Biblioteca “Opinia”, Iași, 1981, Caietul debutanților, 1980-1981, Editura Albatros, 1983, Alpha ‘84, Editura Dacia, 1984, antologia Cântecul patriei, Editura Albatros, 1996, antologia Un sfert de veac de poezie la Sighetu Marmației, Fundația Luceafărul, 1998, antologia Eminescu pururi tânăr, Editura Litera, 1998, antologia Patruzeci de poeți bistrițeni, Editura Aletheia, Bistrița, 2001, antologia Ceasul de flori, Editura Tipomur, Târgu-Mureș, 2001, antologia Cenaclul literar George Coșbuc – 30, Editura Aletheia, Bistrița, 2001, antologia Îmblânzitorul de timp, Editura Tipomur, Târgu-Mureș, 2003, în Antologia poeților ardeleni, Editura Ardealul, 2003, realizată de Eugeniu Nistor și Iulian Boldea, Poeții revistei Echinox, Antologie (1968-2003), vol. I, de Ion Pop, Editura Dacia 2004. - a inițiat în 1979, în revista Echinox, ancheta “Dreptul la timp”, despre generația ’80, continuată în revista Vatra în 1984, până la suspendarea ei, în 1985, de cenzură, - Concursul de Poezie “Romulus Guga”, Târgu-Mureș, în 1985, cu ediții anuale, - Tabăra de Pictură Millenium, de la Sovata, o singură ediție, în 1999, - colecția Poeții orașului Târgu-Mureș, în 2001, în care a publicat șase volume de versuri semnate de autori locali - Concursul de Poezie Religioasă “Credo”, Târgu-Mureș, 2001, cu ediții anuale, - Concursul de Poezie și Eseu pentru Elevi și Studenți “Serafim Duicu”, Târgu-Mureș, 2001, cu ediții anuale, - Tabăra de Pictură și Sculptură în Sare de la Salina Praid, 2001, cu ediții anuale, - Tabăra de Sculptură în Lemn “Interart”, de la Reghin, 2002, cu ediții anuale, - Salonul Județean de Carte Mureșeană, în 2001, cu ediții la Reghin și Târnăveni, - Tabăra de Pictură “Apollo”, cu tema “Nudul”, Sângeorgiu de Mureș, 2003, Popasul „Izvorul”, 2004, - a inițiat seria de volume Repere Culturale Mureșene, din care a tipărit 4 volume: I – 2002, II – 2003, III – 2004, IV – 2005, Editura Tipomur, - a inițiat galerii de artă în spații nonconvenționale – bănci, sedii de firme - a fondat revista lunară Alpha, Târgu-Mureș, apărută în 12 numere în 1990, - a înființat prima editură târgumureșeană postdecembristă, Casa de Editură “Alpha”, - este inițiator și autor unic al revistei Noul Pământ, din care a apărut un singur număr, în 1990, la Emmaus, SUA, ACTIVITATE PUBLICISTICÃ ȘI EDITORIALÃ: - a debutat cu publicistică în ziarul bistrițean Ecoul, și cu poezie în revista Liceului “Liviu Rebreanu” din Bistrița, Zări senine, în 1975, făcând parte dintr-un grup de poeți tineri, între care Domnița Petri și Cleopatra Lorințiu, membri ai cenaclului liceului. - după mai multe prezențe în volume colective, a debutat în volum în 1986, la Editura Dacia, cu Muzeul de iarnă, versuri. - A mai publicat volumele - Memoria zăpezii, poeme, Editura Cartea Românească, 1989, - Jocuri încrucișate, versuri pentru copii, Casa de Editură “Alpha”, - Nostalgii interzise, versuri, Editura Columna, Târgu-Mureș, 1991, - America, partea nevăzută a lunii, jurnal de călătorie, Editura Tipomur, Târgu-Mureș, 1994, - Anotimpul probabil, interviuri, Editura Tipomur, 1995, - Casa cu idoli, versuri, Editura Tipomur, 1996, -A doua Americă, jurnal, Editura Tipomur, 1996, - Și așa mai departe, publicistică, Editura Arhipelag, 1997, - Curs și recurs, interviuri, Editura Tipomur, 1997, - Oglinzi paralele, interviuri, Editura Ambasador, 1997, - Lina lumina, versuri pentru copii, Editura Tipomur, 1999, - Babel după Babel, interviuri, Editura Tipomur, 2000, - Manualul de ceară, versuri, Editura Academos, 2001, - Aproape departe, interviuri, Editura Tipomur, 2001, - Poduri de umbră – Hidak az arnyekok felett, versuri, ediție bilingvă română – maghiară, traducător Toth Istvan, Editura Tipomur, 2001, - N. Steinhardt. Între lumi. Convorbiri cu Nicolae Băciuț, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Dacia, 2001, ediția a III, revăzută și adăugită, Editura Dacia, 2006. - Ceasul de flori, antologie de poezie târgumureșeană, Editura Tipomur, 2001, - Solstițiu la Echinox, versuri, Editura Tipomur, 2002, - Zona liberă, interviuri, publicistică, Editura Tipomur, 2003, - Alb pe alb, versuri, Editura Tipomur, 2003, - Muntele Athos din Muntele Athos, jurnal, Editura Tipomur, 2004, - De la San Francisco la Muntele Athos, Editura Reîntregirea, 2004, - O istorie a literaturii române contemporane în interviuri, vol. I, II, Editura Reîntregirea, 2005. - Muntele Athos - Meteora. Via Bizanț, jurnal, Editura Tipomur, 2006, ediția a II-a, revăzută, Editura Dacia, 2006. - Anotimpul din colivie,poeme, antologie, Editura Tipomur, 2006 - Trecut provizoriu, publicistică, Editura Tipomur, 2006 - Anotimpul din colivie/La saison dans la cage, ediție bilingvă română - franceză, versiunea franceză de Mircea Bătrânu, Editura NICO, 2006 - Mihai Sin, Ierarhiile liniștii, Editura Nico, 2006 - Nichita Stănescu, Cu colțul inimii, Editura Nico, 2006 - Nicu Caranica, Dincolo de noapte, Editura Nico, 2006 - Sacru și profan în Țara Sfântă, Editura Nico, 2006 - Credință și ortodoxie, Editura Tipomur, 2006 - Exilul literaturii, literatura exilului, Editura Nico, 2006 - Dincoace de Capitală, dincolo de provincie, Editura Nico, 2006 - Romulus Guga, Bărci în amurg (în colaborare cu Mariana Cristescu), Editura Nico, 2006 - Pleoapa lui Homer, carte radio de poezie, 50 de poeme de Nicolae Băciuț în lectura autorului (redactor Valentin Marica), 2006 - Mănăstirea Lăpușna, Biserica „Sf. Nicolae”, album, Editura Nico, 2006, - Monumentede arhitectură Bisericească, Biserica de piatră „Înălțarea Domnului”,Târgu-Mureș, Editura NICO, 2006 - În colaborare cu Gheorghe Șincan, Monumente de Arhitectură Bisericească, Catedrala Mare Târgu-Mureș, album, Editura NICO, 2006, - cu Dumitru și Gabriel Fărcaș, Monumente de Arhitectură Bisericească, Biserica din Deda, Centenar, album, Editura NICO, 2006. - Umbra apei, Editura Nico, 2007 - Arheologia clipei, Editura Nico, 2007 - a editat la Editura Tipomur și la Editura Nico aproape 500 de titluri din 1991 încoace, a scris zeci de prefețe, postfețe. - a scris câteva sute de articole de presă, - a realizat aproape 3000 de reportaje TV. REFERINȚE CRITICE (selectiv): - în reviste: Ion Pop, SLAST,1982, Cezar Ivănescu, Luceafărul, 1983, Petru Poantă, Tribuna, 1985, Cornel Moraru, Vatra, 1986, Marian Papahagi, Tribuna, 1986, Gheorghe Grigurcu, Steaua, 1986, Nicolae Manolescu, România literară, 1986, N. Steinhardt, Tribuna, 1986, C. Pricop, Convorbiri literare, 1986, Traian T. Coșovei, SLAST, 1986, Gabriel Rusu, Tomis, 1986, Cornel Moraru, Vatra, 1987, Zaharia Sângeorzan, Cronica, 1987, Constanța Buzea, Amfiteatru, 1987, Bucur Demetrian, Ramuri, 1987, Cristian Livescu, Cronica, 1987, Iulian Boldea, Ambasador, 1997, Rodica Berariu Draghincescu, Astra, 1988, Gabriel Rusu, SLAST, 1989, Eugen Simion, România literară, 1990, Al. Cistelecan, Vatra, 1990, Ioan Milea, Tribuna, 1990, Cornel Munteanu, Solstițiu, 1990, Petru Scutelnicu, Ateneu, 1990, Cristian Stamatoiu, Vatra, 199l, Al. Pintescu, Poesis, 1991, Alexandru Pleșcan, România literară, 1991, Bucur Demetrian, Ramuri, 1993, Traian T. Coșovei, Contemporanul, 1992 (ianuarie), 1992 (octombrie), Cornel Munteanu, Steaua, 1992, Alina Cuceu, Echinox, 1994, Cristian Stamatoiu, Vatra, 1994, Viorel Chirilă, Familia, Adriana Cean, Tribuna, 1995, Bianca Bogdan, 24 ore mureșene, Cornel Moraru, Cuvântul liber, 1995, Iulian Boldea, Ambasador, 1996, I. S. Moișa, 24 ore mureșene, 1996, Cristian Stamatoiu, “Luceafărul”, 1996, M. Piștănilă, Gazeta Reghinului, 1996, Iulian Boldea, Zburătorul, 1996, Lucian Vasiliu, Convorbiri literare, 1997, Mariana Cristescu, Cuvântul liber, 1997, Iulian Boldea, Cuvântul liber, 1997, Ștefan Melancu, Apostrof, 1997, Ștefan Covrig, Cuvântul liber, 1997, Ion Șeuleanu, Cuvântul liber, 1998, Alex. Ștefănescu, România literară, 1998, Mariana Cristescu, Cuvântul liber, 2000, Iulian Boldea, Târnava, 2000, Dumitru Titus Popa,Ultima oră, 2006 - în volume: Traian T. Coșovei, Pornind de la un vers, Editura Eminescu, 1990, Eugeniu Nistor, Nostalgia golfului, Casa de Editură Mureș, 1993, Radu G. Țeposu, Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, Editura Eminescu, 1993, Gheorghe Crăciun, Competiția continuă: Generația ’80 în texte teoretice, Editura Vlasie, 1994, Romeo Soare, Careul cu prieteni, Editura Ambasador,1996, Teodor Tanco, Dicționar literar 1639-1997 al județului Bistrița-Năsăud, Editura Virtus Romana Rediviva, 1998, Valeriu Bârgău, Generația ’80, precursori și urmași, Editura Călăuza, 1999, Ana Cosma, Scriitori români mureșeni, Editura Tipomur, 2000, Traian T. Coșovei, Hotelul Urmuz, Editura Călăuza, 2000, N. Steinhardt, Pledoarie pentru o literatură nobilă și sentimentală, Editura Cronica, 2001, Tit Liviu Pop, Ex libris. Scriitori contemporani, Editura „George Coșbuc”, 2003, Alexandru Pintescu, Retorica aproximației (breviar de poezie optzecistă), Editura Timpul, Iași, 2004, Petru Poantă, Efectul „Echinox” sau despre echilibru, Editura Apostrof, 2004, Dicționar Echinox, coordonator Harea Poenar, 2005, Mioara Kozak, EgoGrafii.Exerciții de dicție pentru păstrarea iluziilor, Editura Nico, 2006,Răzvan Ducan,Patrafir peste cuvinte, Editura Nico, 2007. A fost distins cu - Premiul I la Festivalul Artei și Creației Studențești, Timișoara, 1979, ca membru în trupa de teatru a Casei de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca, - Premiul revistei Luceafărul la Festivalul “Baladele Dunării”, Galați, 1979, - Premiul Special al Juriului la același Festival, ediția 1980, - Premiul revistei Luceafărul la Festivalul de Poezie “Nicolae Labiș”, Suceava, 1981, - Premiul II la faza finală a Festivalului Artei și Creației Studențești Suceava, 1981, - Premiul revistei Astra la Sighetu Marmației, 1982, - Premiul Editurii Junimea, la Festivalul “M. Sadoveanu”, Piatra Neamț, 1982, - Premiul revistei România literară la Festivalul “Vasile Lucaciu”, Cicârlău, Maramureș, 1982. - Premiul Societății Culturale “Lucian Blaga” pentru volumele Memoria zăpezii și Nostalgii interzise, - Premiul pentru publicistică al Asociației Scriitorilor Mureș pentru volumul Anotimpul probabil, 1996, - Premiul “George Coșbuc” al Uniunii Scriitorilor pentru volumul Casa cu idoli, Bistrița, 1997, - Premiul Asociației Scriitorilor Mureș pentru volumul Curs și recurs, 1999, - Premiul Asociației Scriitorilor Mureș pentru volumul Babel după Babel, 2000, - Premiul “Maria Ivănescu” pentru traducerea în colaborare cu Alina Cadariu a piesei de teatru Prieteni absenți, de Alan Ayckbourn. - Premiul Special pentru Publicistică al Asociației Scriitorilor din Târgu-Mureș, pentru volumul "O istorie a literaturii române contemporane în interviuri", 2006 - Nominalizat pentru Premiul “Oscar” în publicistică în 1991, în SUA, A primit “Diplome de excelență” din partea consiliilor locale Reghin, Blaj, Târnăveni, Râciu, Premiul “Mihai Eminescu” al Casei de Cultură “M. Eminescu” Târnăveni pentru sprijinul acordat mișcării culturale, și a fost distins cu titlul de “Cetățean de onoare” al localității Deleni, Mureș, pentru sprijinul acordat în promovarea valorilor ortodoxiei; - Diplomă de excelență acordată de ASTRA, Despărțământul „Timotei Cipariu”, Blaj, pentru „Întreaga activitate dedicată slujirii limbii și literaturii române, promovării idealului Asociațiunii ASTRA”, 2005, Diploma "Exemplarium" a Fundației Culturale "Cezara Codruța Marica",pentru "Înalte valori umane", 2006 Inclus în „Who’s Who în România”, 2002 A participat la lucrările Congresului Academiei Româno-Americane de Arte și Științe, la Reno, Nevada, SUA, în 1995, și Liege, Belgia, 1998. A călătorit în SUA, Anglia, Franța, Germania, Italia, Austria, Belgia, Olanda, Grecia, Slovenia, Serbia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia, Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova, de mai multe ori. Căsătorit cu Codruța Băciuț, profesoară la Școala Generală nr. 2, Târgu-Mureș. Are doi copii, Raul Mihai Băciuț, absolvent al Facultății de Informatică, Universitatea „Petru Maior, promoția 2005, ”și Sergiu-Paul Băciuț, student în anul III, la Facultatea de Drept, Universitatea Sibiu. Adresa Târgu-Mureș, str. Ilie Munteanu nr. 29 Telefon 0365-407-700
- Ștefan Popa Popa’s, s-ar părea că, într-un fel, te-ai retras din viața culturală românească, supărat pe ceea ce se întâmplă în ceea ce cineva a numit „deșert cultural”. Care sunt temeiurile acestei supărări?
- În primul rând, pentru că nu vreau să iau parte la genocidul cultural care se petrece la ora actuală și de câțiva ani buni în România. Tot ceea ce e specific poporului român trebuie să rămână al poporului român și nu vreau să se combine tot felul de treburi care sunt departe, chiar în aer față de ceea ce ne e specific nouă, și care duc la chestii nocive pentru noi toți, mai devreme sau mai târziu. Gândiți-vă că recent, o publicație de prestigiu a confundat Capitala țării noastre cu o altă Capitală.
Nu sunt lucruri care se întâmplă des, dar ele depind de noi și datorită nouă se întâmplă atâtea lucruri de acest fel. Noi suntem vinovați. Și atunci, cineva trebuie să ia taurul de coarne. Dacă mai mulți oameni de cultură au făcut ceea ce am făcut eu, mă bucur, și cunosc foarte mulți și ne încăpățânăm să facem, totuși câte ceva, că nu ne-am desprins total, să facem ceva de bun simț pentru țara aceasta. Și eu mă refer la festivalurile de umor pe care eu mă încăpățânez să le finanțez acolo unde e cazul, să particip la ele, să mă implic în organizarea și desfășurarea lor.
- Te manifești într-o zonă a culturii care are și efecte terapeutice, e zona lui „râsu’ – plânsu’”, e zona umorului, care are și ținte civilizatoare dar și tămăduitoare. De unde vine puterea poporului român de a zâmbi, de a râde, de a se salva prin umor?
- Poporului român îi e specific să facă haz de necaz. Peste poporul nostru au trecut atâtea popoare migratoare, a trebuit să supraviețuim în mai multe imperii. Toate aceste etape au fost trecute într-un mod particular, prin puterea de a face și haz de necaz.
Consider că în acest moment în care cultura e la pământ, civilizația, învățământul sunt la pământ, economia la pământ, se face haz de necaz. Această stare e una obișnuită la poporul român, aș vrea să nu mai existe această atitudine, să fie depășită odată! Suntem o națiune, o civilizație care merită să fie recunoscute și respectate în Europa, în lume. În așa fel încât și eu, ca artist, să mă simt că trăiesc într-o țară civilizată. Să nu fiu nevoit să mă exilez în propriul meu castel, în propriul meu mic imperiu, cum îmi place să spun. Să nu se ajungă ca timișorenii să spună „Pe Popa’s nu l-am mai văzut pe stradă în Timișoara de zece ani”. Este dureros ceea ce spun, dar mă gândesc și la simțămintele pe care poate să le aibă Paul Goma în exil, continuând să rămână în exil.
Eu, cel puțin, mi-am rezolvat treaba – m-au autocenzurat și m-am autoexilat și-mi place să spun că-mi place să trăiesc în România pentru că nu plătesc TVA și pe aerul pe care-l respir. Pentru că, totuși, am o carieră internațională, și vă spun sincer, puțini dintre sportivii și artiștii români au făcut ceea ce am făcut eu, adică să se încăpățâneze să facă o carieră internațională, răspunzând solicitărilor de pe toate meridianele globului, după șase ani de exil, așa cum mi l-am asumat eu. Doar în acest an am fost invitat la Torino, la Bonn, la cel mai important summit pe probleme economice și politice, am fost invitat de regele Norvegiei, am fost solicitat la sediul NATO, ca să continui expoziția permanentă inițiată acolo, la Paris ș.a.m.d.
În cele mai multe locuri mă deplasez cu mașina. Știți ce mi-a spus șoferul meu, care e un om simplu, dar minunat: „Domnule Popa’s, ce bine ar fi dacă v-ar primi și în România așa cum vă primesc în străinătate!”
La Berlin, i-am făcut pe senatori să stea la coadă ore în șir. La Zagreb, după șapte ore, la ora două ambasadorul Greciei mi-a spus „Domnule Popa’s, eu sunt ultimul!” Nu știu, eu n-am văzut oficialități diplomatice să se stea la coadă la altceva atâtea ore!
Eu am intrat în contact cu mari personalități ale vieții publice mondiale și eu fac bulevarde de comunicare mai largi decât poate face șeful Statului sau prim-ministrul. Uite, eu mă gândesc la întâlnirile domnului Tăriceanu cu doamna Merkel. Nu știu, eu tot am impresia că se duce degeaba, nu-i spune nimeni ce trebuie să spună, ce trebuie să facă la o astfel de întâlnire? Chiar nu are nici un șoptitor bun pentru astfel de situații? Cred că eu, dacă m-aș întâlni cu cancelarul Germaniei aș ști ce să-i spun, ce să fac. Când doamna Susane Casner, după ce mi-am terminat treaba în Bundestag, m-a chemat într-o cameră, într-un separeu, cu traducătorul dânsei, nu cu al meu. Și m-a întrebat ce aș dori să-i cer. Și i-am zis „Dar ce să vă cer?” „Păi, toată lumea care vine din România îmi cere ceva!” „Uita-ți, i-am spus, eu fac excepție, nu vă cer nimic!” pentru că nu aveam nevoie să cer ceva Susanei Casner. Consider că trebuie făcut în așa fel ca tu să-i umilești, ei să nu mai știe ce să-ți mai facă pentru a se revanșa. Pentru că să știți că toți au bun simț. Uitați-vă ce declarații am inclus în cataloagele mele: „Sunt șocat, sunt mișcat, am fost surprins de cum m-ați prins...” ș.a.m.d.
-Crezi, Ștefan Popa Popa’s, că ar mai putea cultura salva România? Și cum?
- Numai cultura mai poate salva România. Și să știți că imaginea, reprezentarea țării e făcută de sportivi și de oameni de cultură. Celelalte categorii, mai săpăm, mai așteptăm. Deși sunt și unii industriași care spun că și ei fac imagine României. E posibil. Încerc să le dau crezare. Dar cel mai mult sportivii și oamenii de cultură duc faima țării. Eu cred că cultura e cea mai importantă. Și cultura va salva, dacă se va vrea. Pentru că eu, ca om de cultură, încerc, cum îmi place mie să spun, să fac „bulevarde” , în timp ce eu, parcă așa sunt condamnat să pierd toate procesele din România. Dar eu n-o să dau niciodată mită pentru a câștiga un proces. Chiar spunea cineva, persoană importantă din Timișoara, că „Pentru dumneavoastră și pentru Ducadam ar trebui să ne ocupăm noi mai mult! Pentru că nu e normal ca nouă ani să aveți procese cu casa în care stați și nimeni, nici Statul român să nu se implice nici într-un fel!” Gândiți-vă că stăteau niște oameni fără nici un fel de acte în casa mea și de-abia după vreo trei ani am reușit să-i scot afară. Statul român nu doar că nu s-a implicat în nici un fel, ba, din contră, primarul Timișoarei m-a mințit că nu e nici un proces pe rol cu casa mea. Deci, sunt chestii anormale care se petrec cu noi. Noi ne ocupăm să salvăm țara, să facem aceste „bulevarde” pentru imaginea țării și, firesc, ne întrebăm, ce face Statul românesc pentru noi? Cel puțin pentru mine n-a făcut absolut nimic. Acum s-au gândit să-mi plătească deplasarea la Curtea Regală, pentru că, dacă am înțeles bine, e prima invitație culturală nominalizată, în istoria țărilor nordice, la o Curte Regală. De ce n-au făcut-o până acum? Nu veți găsi vreun decont Ștefan Popa Popa’s la nici un minister. Eu am reprezentat caricatura românească și arta românească pe banii mei și încă mă încăpățânez s-o reprezint în continuare în aceeași termeni.
Trăim într-o țară balcanică, o acceptăm ca atare. Eu știu că n-am fost pregătit decât de statul francez să fac treaba aceasta în România, dar o fac și în Franța, dar, din păcate, am fost mai mult român decât francez, dar mă încăpățânez să îmi desfășor activitatea în România și să îmi expun lucrările în afară.
- Ce-ar face un ministru al culturii pe care l-ar chema Ștefan Popa Popa’s?
- În primul rând ar refuza, cum am și făcut, în ’94 sau în ’96, nu-mi amintesc exact, când domnul Iliescu a venit la Timișoara, la o întâlnire desfășurată la un restaurant din Piața Bălcescu, unde vroia să mă prezinte ca viitor ministru al culturii. Atunci i-am spus că nu accept sub nici o formă, pentru că Popa’s nu e administrator și nu se va transforma într-un administrator. Sunt alți oameni care au stomac și pot să facă treaba aceasta. Un artist care se respectă, eu nu cred că poate să fie administrator, nu poate accepta să preia un post de ministru.
- Ce ar mai vrea să spună/facă artistul Ștefan Popa Popa’s pentru cultura română? Pentru cea universală?
- Eu m-am considerat întotdeauna un debutant. Acum de-abia încep să mă afirm. Am multe proiecte și o să vedeți că mă încăpățânez să mă opresc și încă vreo șase – șapte ani am să fiu un artist important pentru Europa, dacă nu pentru întreaga lume. Dar pot să spun și pentru întreaga lume, pentru că recent în „Eurolife”, în Statele Unite a apărut o pagină întreagă color în care am fost prezentat ca rege al caricaturii, „The King of the Cartoons”. Și cred că va mai trece mult timp până când și românii să mă recunoască.
- E grea povara succesului?
- Este, pentru că toți dau în tine, toți îți aruncă energii negative în tine. Trebuie să fii foarte atent și trebuie să lupți cu toți și lupta asta e grea. Noroc că am avut în ultimul timp un manager foarte bun și mi-a dat foarte bune dirijări în privința artei: să nu mai apar la televiziune, să nu mai apr în presă, cel puțin o perioadă de timp, până când societatea românească se va face mai sănătoasă decât este acum când, de fapt, este foarte bolnavă.
- Ai început să modelezi talente, în linia preocupărilor tale. Ai țintit chiar la o Școală de caricatură Ștefan Popa Popa’s. A dat roade școala aceasta pe măsura așteptărilor tale?
- Somnul rațiunii, se spune, creează monștri. Am creat această școală și am mers o perioadă cu foarte mulți dintre ei. Le-am zis că voi lua mâna de pe ei și-i vom lăsa în pace, în momentul în care vor începe să mă înjure, pentru că acela e momentul cel mai potrivit pentru a-i lăsa în pace. Performanțele sunt extraordinare, pentru că am obținut Marele Premiu în Germania cu ei, în Japonia, premii II și III în Statele Unite, am obținut premii la cele mai importante concursuri internaționale, ei fiind unii chiar puștani de 14 – 16 ani și care au ajuns să ia mari premii. Dar „înjurătura” lor trebuie înțeleasă ca atare, deci trebuie să fie o „înjurătură” de bun simț. Din păcate am avut parte și de momente în care ei au depășit acest bun simț m-am trezit cu patru monștri care au încercat să mă imite și să fie Popa’s, în câteva cotidiene importante din țară, spunând că, de fapt, ei au bătut recordul meu ș.a.m.d. Bine, s-a dovedit treaba rapid că e o treabă falsă. E bine când cineva încearcă să-și depășească profesorul dar s-o și facă în realitate nu doar să bată din gură.
- Există un „secret” al performanțelor lui Ștefan Popa Popa’s?
- Am considerat întotdeauna umorul un lucru foarte serios.
Cum sa citezi
Nicolae Baciut. “„Numai cultura mai poate salva România”.” Revista, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2006/12/numai-cultura-mai-poate-salva-romaniaComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
F-F-florian stoian -silișteanu✓
APCe bine ar fi dacă unii oameni înzestrați de Dumnezeu cu talent ar fi înzestrați și cu modestie...
F-Din păcate tot mai mulți înafara talentului refuzați mai peste tot sar la gîtul unor artiști care au adus faimă patriei....hai să fim serioși...dacă poți
APNu-mi cereți să mă exprim aidoma șoferului amintit în text \"Domnule Popa’s, ce bine ar fi dacă v-ar primi și în România așa cum vă primesc în străinătate!\", pentru că nu sunt obișnuit să mă prosternez în fața oamenilor, ci a creațiilor lor (unde mai pui faptul că nici nu conduc prea bine).
Nu mă obligați să transform subsolul acestui text într-un dialog Pavel-Silișteanu și să vă răspund la fel de veninos cum ați făcut-o dumneavoastră.
Vă rog!
F-Și nu te aprinde s-ar putea să nu te stingă nimeni. Te salut fără venin și fără alte răutăți...asta în cazul în care vrei
APF-Dacă ai fi citit interviul mai atent ai fi observat anumite chestiuni pe care un cititor serios le ia în seamă. Repet domnule Pavel lucrurile sunt simple......deoarece dumneavoastră nu prea ați demonstrat în plan cultural prea multe vă rog să așteptați până când puteți demonstra ceva... Până atunci însă..puțin respect pentru un om care cel puțin până acum a făcut cinste. Cum adică îi respecți opera...cum să poți să faci asta dacă artistului îi spui că îi pute cultura pe la nas....Poate că editorul pe care îl strigi să te apere e un om puțin mai matur care are simțul valorii...și cred că sigur îl are. Altceva?
APAm totuși o mare dezamăgire. Deși invocați o inteligență peste medie, deși îmi fluturați pe sub nas opera dumneavoastră literară, deși vă considerați un produs de lux al literaturii române, constat că sunteți neglijent în exprimare. Acest lucru poate fi constata cu ușurință și de celialți cititori, care pot face diferența între modurile noastre de exprimare. În locul dumneavoastră aș opri acest dialog dacă aș constata că risc să devin penibil.
Pentru mine este oricum ultima intervenție, nu pentru că aș capitula, ci pentru că în momentul de față am altceva mai bun de făcut.
F-Printre altele îl cunosc pe maestru de mult....Nu ai tu sunete câte premii a obținut pentru România....știi ceva....bătrâne fie ca tine....Ești mare... dar în altă dimensiune și probabil în alttim....pierdut
F-APÎți doresc o noapte plină de stele!