Radu Paraschivescu ridică din nou “Fanionul roșu”

Joi, 26 mai, la Librăria Cornelia Drăgan din centrul municipiului Lugoj a avut loc un adevărat eveniment cultural. Este vorba de prezența în mijlocul iubitorilor de carte a apreciatului scriitor, traducător și publicist Radu Paraschivescu, purtător de cuvânt al Editurii Humanitas, care și-a lansat ultima sa carte, “Fanionul roșu”, apărută în acest an la Humanitas, în cadrul Colecției “Arena”. Prezentarea a aparținut poetului Ioan Ardeleanu, membru al Uniunii Scriitorilor și jurnalistului (cu voia dv., prozatorului) Cristian Ghinea, după care Radu Paraschivescu s-a adresat asistenței, punctând, cu umorul său binecunoscut, resorturile intime ale nașterii acestui volum.
Prin aducerea lui Radu Paraschivescu din Capitală, s-a consemnat recuperarea, fie și vremelnică, a unei valori care și-a legat viața mai bine de patru ani de Lugoj și de Făgetul învecinat. Radu Paraschivescu are la activ peste 50 de titluri traduse pentru prestigioase edituri din țară, precum Humanitas, Polirom, Curtea Veche, All etc., aici fiind incluse și două volume spectaculoase ca prezentare, “Istoria Olimpiadelor” (în coautorat) și “Larosse-ul fortbalului românesc”. Prezent în viața editorială din 1993, a lucrat la editurile Olimp, Elit, RAO și Humanitas. A scris două romane (“Efemeriada” și “Balul fantomelor”), ambele apărute în anul 2000, o foarte apreciată carte de povestiri (“Bazar bizar” – Ed. Mașina de scris, București, 2004) și în fine, “Fanionul roșu”, carte de literatură sportivă dedicată gesturilor de coșmar comise de mari campioni ai arenelor.
Editorialist la Gazeta Sporturilor, Radu Paraschivescu este cunoscut și prin aparițiile sale în presa literară, unde are rubrici permanente (“Idei în dialog”, “Observatorul cultural” etc.)
Lansarea de carte de la Lugoj a fost o reușită nu numai prin atmosfera destinsă, ci și prin spontaneitatea dialogului, cineva din public venind la un moment dat cu inspirata propunere de a fi pus în dezbatere și volumul de povestiri “Bazar bizar”, care a întrunit aprecieri unanime ale elitei criticii românești, fiind considerat o revelație a anului 2004.
Așa se face că, la finalul lansării de carte de la Librăria Cornelia Drăgan, Radu Paraschivescu a oferit autografe pe două volume: “Fanionul roșu” și “Bazar bizar”.
Manifestarea a fost organizată de săptămânalul “Redeșteptarea”, cu sprijinul Tipografiei FED Print din cadrul Grupului Drăgan – România.

Redau în continuare cele spuse de subsemnatul cu prilejul lansării de la Lugoj:
“Din capul locului, cartea lui Radu Paraschivescu se vădește a fi una care refuză clișeele, lucru care se vede chiar din start, din subtitlul “Campioni de vis – gesturi de coșmar” – o alăturare incompatibilă, la prima vedere.
Este un volum interesant, aranjat ca o piesă de teatru dedicată naturii umane, sau mai exact laturii detestabile a acesteia. Cele opt acte – tablouri, dacă vreți – vorbesc despre năravurile, orgoliile, pornirile josnice ale unor sportivi celebri, năravuri, orgolii și porniri manifestate ÎN arena sportivă ȘI NU PE LÂNGÃ aceasta, nu în particular, adică în viața privată.
Acesta este criteriul esențial de selecție a studiilor de caz din fotbal, tenis, patinaj, box etc. – acela de a arăta fapte reprobabile comise de celebrități ale arenelor în calitate de SPORTIVI și nu de oameni ce pot greși în particular.
Asta explică de ce, din start, în cartea lui Radu n-au încăput cazurile O. J. Simpson sau Adrian Mutu, veșnica noastră telenovelă cu iz de alcov și cocaină.
Așadar, Radu Paraschivescu ne propune o incursiune în latura întunecată a firii omenești, acolo unde își dau mâna pulsiunile antropofage ale boxerului de categorie grea Mike Tyson, care i-a mușcat urechea adversarului Evander Hollyfield în ring, dar și cele ale aparent angelicei patinatoare Tonya Harding (“gingașă, ca un… levier”), care n-a ezitat să-și trimită bodyguard-ul să-i rupă picioarele rivalei Nancy Kerrigan, pentru a o împiedica să obțină titularizarea în echipa olimpică.
Iată că două făpturi atât de diferite – bruta tipică din box și frumoasa patinatoare – pot avea surprinzător de multe lucruri în comun.
Încă un exemplu pentru care, subliniez, “Fanionul roșu” merită citată drept o carte care refuză clișeele.
Dincolo de atâtea destine apăsate de meschinărie, Radu Paraschivescu a izbutit să prindă în lumina unui reflector bine direcționat suprastructurile malefice care se înalță, în umbră și la adăpostul banilor, deasupra arenelor sportive: interesele marilor mahări, ale patronilor de posturi TV cu drepturi de difuzare exclusive, ale publicității (aici merită amintit “megastarul” David Beckham, ajuns mai mult panou publicitar decât fotbalist autentic).
Mai este panorama drogurilor și tăvălugul dopajului care nu a mai putut fi oprit după avalanșa pornită în anii ‘60; ar mai fi sportul, ca instrument de propagandă al dictaturilor de stânga sau de dreapta - și aici aș remarca excelentele pagini de literatură rezervate lui Diego Maradona, unde nu se mai știe exact dacă “extrema dreaptă” se manifestă aievea pe gazon sau în politica unei Argentine a generalilor, bântuită de fantasma patriotardă a recuperării Malvinelor și de “ascunderea” prin orice mijloace a opozanților puterii.
Avem și un tulburător capitol ce vorbește despre ura extremă și despre terorismul mondial, un capitol dedicat Olimpiadei însângerate de la Munchen, din 1972. Cei tineri ar trebui să citească cu atenție aceste pagini, mărturie despre ororarea numită “Septembrie negru” și despre încălcarea celui mai vechi pact de neagresiune, a celui mai vechi armistițiu din lume – PACEA OLIMPIADELOR.
Revin la ideea de volum ce se sustrage cu inteligență clișeelor, la ideea de carte-eveniment.
Radu Paraschivescu îi propune un dialog permanent cititorului, pe care-l surprinde la fiecare pas, cu mutări demne de marele maestru Bobby Fischer. Atunci când urâțenia atinge apogeul și pare să maculeze totul, autorul schimbă fulgerător registrul, trecând la pasaje de un umor nebun: vezi capitolul Universiadei bucureștene, unde maratonistul autohton Buruiană a luat medalia de bronz folosind fără complexe mijloacele de transport în comun, dar și aventurile echipei masculine de gimnastică a Libiei, mai savuroase decât desenele animate cu “olimpiada râsului”.
Mai mult, sau cel puțin aceasta este părerea mea, autorul lasă, la figurat vorbind, câteva foi albe la finele volumului său, un fel de addenda în care fiecare cititor își poate adăuga propriile capitole.
Așa i s-a întâmplat subsemnatului, citind despre agresiunea portarului teuton Schumacher asupra mijlocașului francez Battiston, la o semifinală de Cupă Mondială rămasă în istoria fotbalului. Atunci mi-am amintit cum i-a fost frântă cariera marelui Ilie Balaci de la Craiova Maxima, care a fost cosit cu sălbăticie de un fundaș mediocru al unei echipe obscure, Alexa Arezanov de la Minerul (cum altfel?!) Baia Mare. Acel Arezanov n-a rămas în analele fotbalului românesc prin vreo performanță săvârșită pe teren, ci pentru că acest individ cenușiu, despre a cărui existență nu se mai știe nimic, a fost cel care l-a TERMINAT pe Balaci.
Iată aici lansată o profundă temă de meditație: oare merită ca numele insignifiant al agresorului să rămână pentru posteritate alături de cel al ilustrei sale victime, pe care a încercat să o desființeze? Este valabil și în sport tiparul de gândire al ucigașului lui John Lennon?
În final, aș vrea să-l citez pe Radu cu un pasaj dintr-un interviu pe care mi l-a acordat mai demult: “Acest volum riscă să-mi creeze mici buclucuri identitare”.
Domnule Paraschivescu, vă asigur că “Fanionul roșu” nu vă crează nici un fel de bucluc. Cititorii vor recunoaște cu siguranță același scriitor capabil să ofere încă o mostră de literatură de calitate care, de la Ioan Chirilă, Traian Radu Ungureanu și Radu Cosașu citire, rimează bine și cu sportul.”