„Proces-verbal nr. 32 per 12-03-200x”

M-am deplasat la domnul autor în baza reclamației depuse prin telefonul mobil de către unul dintre vecini care a dorit să rămînă anonim. Am sunat la ușă și ne-a deschis chiar autorul. Ne-a deschis pentru că de fapt eram doi, adică eu și subordonatul meu, Gheorghe Agiu, așa cum reiese și din fișa de patrulare.
D-le Comandant Interimar, vă raportez că domnul autor era beat mangă și vorbea despre fapte și fenomene pe care în primă fază nu le-am înțeles. Vorbea despre tot felul de procedee literare, (le-am notat mot-a mot în procesul verbal), pe cînd de vis-a-vis se auzea o cascadă de manele.
Deci în ordine: a început cu folclorul, știți, ăla pe care îl cunoaștem și noi gradații, apoi a continuat cu grotescul și intriga, cu narațiunea și prologul. A zis că de la sublim la tragic nu-i decît un pas și că nu este nici o deosebire între verosimil și valoare artistică. A mai spus ceva și despre alegorie, aliterație, comparație, epitete, hiperbole, inversiuni, (ăștia ca el sînt pidosnici, dom șef?). În timp ce eu îmi pregăteam carnețelul cu procese-verbale m-a întrebat dacă știu ce-i ăla oximoron. Ce-o fi ăla dom’ comandant?
Apoi a vorbit nerespectuos despre noi cei din cadrul aparatului de stat și despre alte organe de represiune și de opresiune. Zicea că noi sîntem personajele lui și că ne mulțumește pentru că existăm ca să-l inspirăm.
Ne-a invitat în bucătărie dar aici n–am ce-i reproșa pentru că și la mine acasă toți invitații și neaveniții stau în bucătărie. Dar individul este ciudat, domnule Comisar-Șef, adică Șefule, să trăiți!.
Mi-am scos chipiul pentru că simțeam o mîncărime în freză, fără a avea eu mătreață, ori alopecie seboreică precum domnul autor. Eram doar nervos pentru că reclamatul nu era cooperant. Aproape că mă gîndeam să-l invit la sediu dar aproapele meu , Gheorghe Agiu care nu este decît agent simplu după cum știți , mi-a șoptit că nu am nici o bază legală.
M-am mai scărpinat o dată în freză, mi-am pus regulamentar chipiul și o să-i am eu în vedere, atît pe reclamat cît și pe subordonatul meu, Gheorghe Agiu.”
(Ioanichie Beșliu, fost sergent major, actualmente agent principal)