poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3047 .



Nea Alecu e suspectadator de “judecăți”
presa [ ]
- suspendarea judecății lui Alecu Racoviceanu e favorabilă expresivității - Colecţia: Culture Pub

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [adrian_nairda ]

2010-08-22  |     | 



Motivație

Dat fiind că: “Mai mulți politicieni, artiști și jurnaliști au constituit Grupul de Inițiativă pentru Apărarea Presei.”; și că “Grupul își propune să militeze pentru apărarea drepturilor jurnaliștilor.”, am să-mi exprim și eu o părere, e drept că limitată și subiectivă, cu privire la ceea ce spune un formator (oare?!) de opinie, care-i extrem de econom atunci când își scrie editorialele, atât de econom, încât își mănâncă și literele de prin texte, deși, alteori, face risipă!.*


După o prima ocheală, Alecu** (mare formator de opinie!) sare peste suta de kile, fără a lua în calcul greutatea adăugată a sării aferente conferirii calității unei slane, cât de cât ingurgitabile – așadar, nu tocmai din pricina asta îi este imputabil (Alecului) faptul că n-are fire de păr pe cap, drept pentru care nu-i indicat să-ncercăm a-i smulge, despre România, ceva din Alecu Russo, asta dacă finalitatea demersurilor noastre ar fi să dezgropăm ceva, precum un răsad din răsad, care ar trebui să arate cam așa: la urma urmelor, de ce ne-am irosi noi timpul?
Totuși, luat cu amănuntul, fără pripeală, Domnul Alecu Racoviceanu ori s-a pierdut sau/și s-a “zdupănit” rău de tot “la” “și” -n cap, după o lovitură (necuvenită?!) venită de prin ZOOTANATO (ultimul și cel mai nașpa joc “vidio” inventat de mine!), ori face pe nebunul, ori e “in-inteligibil” (de ne-nțeles – n.a.!) din varii motive pentru care, iar, ca să nu-mi pierd timpul aiurea, chiar n-am să fac altceva decât să citez din enormele-i vorbe: “Niciodată nu am înțeles de ce o femeie care vrea să te facă praf te așteaptă în desuuri din alea din mătase și broderii, ca și cum visul tău despre ea este să o vezi îngropată într-o grădină, sub un răsad de trandafiri din ață, negrii și roșii, ornați cu steluțe care te înțeapă când le iei în palmă.”
Eu, după ce-i citii, aci, pe: http://www.alecuracoviceanu.ro/2010/08/20/ea-in-chiloti-tetra/N, eu, mă trandafirii și mă “negrii și mă roșii”, după care mă gândii eu, mult, și decisei, eu, cum că “negrii și roșii” e o metaforă! care, musai, trebuie să fie scoasă din context – cu titlul de “așa și pe dincolo”, însă recunosc că, din nefericire, înainte să citesc articolu' lu' Nea Alecu mă bărbierisem, astfel că, după lecturarea textului Alecului, m-am luat la rost: ce peri ai tu să-ți smulgi, tu, anonime?; de unde tu, ce încă n-ai chelit, vrei să-ți alegi, în pripă, pricopseala?, adică numai vorbe ce par oarecum șocante și “shockeaspearieriazante” la spus!, nu-i așa?; dat fiind că-i vorba doar de doi de “i” metaforizanți.
Dar, ca să nu vă mai bag, și pe dumneavoastră, la idei și prin alte cele legate de surplusul “i”-urilor, vă-ntreb: dacă respirăm, dacă ne hidratăm, dacă ne hrănim și ne regulăm (futem!), o facem doar pentru că suntem și suntem și dorim să fim simple ființe, nu “metaforii și negrii” d-ale lui Alecu, nu-i așa? Îmi puteți răspunde cu orice monedă și cum vă vine pe/la gură, … puteți să aruncați și cu pietre-n mine, fiindcă eu nu am să mă recunosc a fi fiind decât un firesc respirant, un firesc hidrofic (cu înclinații alcoolice), un firesc halitor, și, firește, și un obsedat genetic de condiția-mi sexuală. Cu alte cuvinte: Alecu sforăie; bea de stinge și se pișă, halște din instict și are o trebuință și satisfacții ale sexualității, ce depășesc metaforicul.



Riguros, dar cu îngăduința cuvenită până-ntr-un anume loc, Domnul Alecu, fie el și (psihologicește deviant!) “Racoviceanu”, poate fi ușor de găsit prin subsolul textelor (baladictonice!) antologice: “Nea Alecu, Nea Alecu / Tunde oaia și berbecu' ... /”.
Dar, în ciuda faptului că animalele astea-l avertizează, pe Alecul nostru, cum că: “Și berbecul tot zicea, / Nu mai tunde o aia a mea. /”; “Nea Alecu mânios, / Dă cu foarfecele-n jos.” / (către coaiele berbecului, cum ar veni!).
Ce urmează-i firesc: “Iar berbecul, furios, / Dă cu coarnele-n cocoș. /”.***

Cum stă treaba, însă, cu suspendarea epi-schizofrenică a lu' Nea Alecu, și despre suspendarea “judecăți” (asta ce-o ortografiază, “apostolic” Alecul nostru Racovicean!, contrar judecăților lui de Alec Racovicean ce-i!), păi o găsim “la sursă”, sursa de inspirație zăcând aici: “Sare cioara din gutui, / Tocmai pe căciula lui. / Nea Alecu supărat, / Toată ziua n-a mâncat. /”. Ei, care-i treaba?, a mâncat și el un “i”, de foame!


Morala fabulei:

Nea Alecu are, acum, o jucărie ce-nchipuie cocoșelismul, dat fiind c-a rămas făr-atributele necesare judecăților de valoare.****


Note:

* http://www.realitatea.net/mai-multi-politicieni-artisti-si-jurnalisti-au-creat-grupul-de-initiativa-pentru-apararea-presei_733840.html; România deține recordul absolut în ceea ce privește numărul de ONG-uri și “asociațiuni” – cca. și mai mult de 50 000, adică o medie ce cam o “asociațiune” pe capetele a cam 440 de suflete de români vii.

** E de menționat că un câine, aparent neobosit, dă tâcoale oricărei chestii: tufiș/copac, masă, persoană, etc., pentru ca, până la urmă, să renunțe; de ce oare?; presupun că-i din pricină că și-a epuizat stocul de târcoale!; altminteri spus, câinismul bine temperat este un exemplu demn de a fi urmat!

*** V-ați gândit să investigați valențele tremenului: încălțăminte?

**** Dați atenție viziunii, nesimțite, ce ascunde și vreo două învățăminte: intri-n casă; te lovește un miros de tocană (din aceea cu rântaș, poate și cu ceva ceapă prăjită-n exces), genul ăla de iz care se amestecă în carnea femeii și nu mai iese mult timp, dar care te face, după ce o iei în brațe, să-ți tot îmbârligi mâinile, ca și cum ai avea sos pe ele, câtă vreme pe masă e sursa, precum o oală din aia cu smalț pictat cu floricele, așezată pe un fund de lemn, mai fiind și farfurii cu desene verzi pe margini și inscripții palide: “Bran 1986”, de-ți vine să-ți scoți ochii și să ți-i bagi în oală, numai ca să vezi, dinlăuntru, cum stă treaba.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!