de ce doar atat?
sunt sigur ca imi sunt de vina...
ti-am spus ca stiu ce te nemultumeste,
dar nu vreau sa fac pasi prea mari
riscand sa trec peste amanunte care ar putea fii
utile...

am tancul meu cu senile
si coltul meu de apa inghetata
in care pot sa-mi plimb linistit
lebede linistite...sau triste.

nu ma gandesc decat la noi,
si crede-ma, cand spun asta
depun un efort imens,
comparabil cu acela de a accepta
sinuciderea ca solutie secunda...

la fel cat atunci
astept,
nu stiu ce, nu stiu cand,
poate pe tine,
poate pe mine...

devin cumva prea vulgar prin absurdul pe care
il nasc:
cat de DOI vrei sa fim?

sau nu asta era
punctul in care trebuia
sa calculez limita?

cat de DOI vrei sa fim?
cat vrei sa-ti fiu
de cat vreau as-mi fii
aproape?