eu nu ma simt legat de nimeni,
nici cu sfoara de matase,
nici cu lanturi de rugina!
semne de la un calcai la celalalt
ma lasa nevazut de SENTIMENT.

pe mine ma atrag pietrele colturoase
caci doar din ele se va naste sfera perfecta-
nu e nimic mai drum spre absolut
cat deposedarea pietrei de colturi-
dar eu, ateu si semizeu,
eu sa cioplesc cuvant nu pot,
nu pot nici sa sculptez o lume
din lipsa mea de instrument...

am mai spus-o odata:
instrumentul e SENTIMENTUL,
caci dragostea,
si betia de cuvinte dintre oameni
deschid portile spre necunoastere;

eu sunt mereu aceeasi parte a acestei porti-
spre setea ochiului inot infometat
fara sa caut sa-nteleg vreodat'
de ce Blaga ar face altfel,
de ce Marele Anonim ar urca scarile cunoasterii
de jos spre-n mai jos...
sunt copil...gandirea mea imatura
ma vede agatat de genunchiul unei divinitati pe care o contest!

daca voi, muntilor, apelor, nu ma cunoasteti,
de ce ati vrea sa va necunosc?
eu pun intrebari in timp ce tac,
eu tac in timp ce...si numia la SENTIMENT nu am acces!!!