Ma cuvanta in splendoarea ta noapte,
inchide-ma intr-o lume nebuna
sa gust dintr-un capat de luna
inmuiat in castronul cu lapte.

Cuvanta-ma ca pe o epopee iubite,
Ia numele lui Manole in suflet
da gandului nonsalanta sarutului umed,
Zidul ca pe o alta ana sa ma alinte.

Vorbeste-ma de rau daca poti
dar de bine, vorbeste-ma doar in tine,
cum vorbeste ulciorul de apa din sine,
lutul cum spune de umbra copacilor fosti.

Vorbeste-ma doar in gand,
nestatornica (mereu preschimbata in antonime)
Ca si cand m-ai invatat de curand.
Ca pe o noapte spune-ma, de bine.