Peretii sunt reci si palizi,
gratiile imi umbresc mandria
tipetele umplu camere
tacera,
singura cad
si
ingenunchez
liniste acum,
respiratia mea:
singurul zgomot din jur,
demonii ce ma inghit,
chipul meu sters
nu exprima nici o traire...
Incatusata
de sentinta
nu ma astept la nici o sansa
de intoarcere,
nu exista penitenta...
Tribunalul isi termina sedinta,
nici macar un apel,
doar pacatul meu si
totusi imi tin capul ridicat,
ascunzand ura
care arde in interior
strig!
inspre Dumnezeu
cautand, asteptand
doar decizia lui...
Ingerii
ma inconjoara
si
ii confirma propria-mi inchisoare...