Eu sunt ambele maluri,
iar sângele are culoarea prizonierului
în ghimpata sârmă a cărnii.
În turnuri de pază
stau grade inferioare de libertate,
pentru care micul trafic al burții e marele țel.
Se aud câinii imobilismului cum latră
din lesa traiului primordial:
carnea, cartoful, femeia și vinul.
(Totul e ca zeghea așteptării să nu se ia pe memorie, căci nu mai poți s-adaugi parseci visului de inexpulzabilele zăbrele concentraționare. Obișnuița modifică reflexele,iar principiul minimei rezistențe schimbă clasamentele în regn.În aceste condiții se poate ușor extirpa speranța cu confortul mațului.Din ziguratul mușchiului e mai ușor să contempli. Suficiența domesticește,
taie unghii nevăzute,
pilește colți,
clocește maturitatea
pentru un pui stângaci.)
Doamne, dacă mă vrei înapoi în rând,
ca recrutul ce-și trăiește ziua pentru zeama cazanului,
cu toată betreala înfățișării,
deși și Trichiul sexualis spune despre sine că-i frumos,
ia-mi iscodirea,
pune-mi capul sub perna monsieur-ului Guillotin,
ia-mi focul întrebărilor din oala trupului,
ia-mi scânteia ce-l aprinde
sau dăruie-mi toate răspunsurile posibile deodată,
tot una-i,
să nu mai am la ce tinde.