Întregit și împaturit in doi.
Eh… E tot un puzzle.
Și iar n-ai baut rândul de zaț
Stătut in cafea, vibrând a răcoare...
Crestat în fizic, un colț de zâmbet sumar
Pe-o ceața de note
Și, vai! Subit te simți hoinar...

Sumar îmbrăcat în tine te simți;
Sumar dezbrăcat de tine...
Mai simți?

Hai, bea... bea-mă, neroade;
Bea-mă din vin si din pălinci!
Pe ele, jur... N-ai putea în veci să le strici!
Și-ți zici că umpli mări și butoaie,
Oceane și peste oceane de dări cu dor,
Că-ntinzi surâs de clovn hain,
Că prinzi și închizi ecoul celest
În umbre bifate demult în destin...
Oftezi.
Cuprinzi.
Aluneci.
Cazi.
Adulmeci.
Ai să miroși a zâmbet de cafea,
Căci vinuri si pălinci
Hrănesc în tine doar nimici.

Auzi acordul d'escapadă?
Eu știu. Și știi c-o să fugim din nou în chip de zmeu.

Um pumn stă ghemuit în palma ta.
Eh, ce zici de-aici...? Același puzzle.
Îl ridici?