Nu ma-ntreba nimic
Ca nu-ti destainuiesc,
De ce colind pe strazi
Si-ncet ma ofilesc...

Eu port pe gene picuri
Si-i voi purta mereu,
Sunt stropi de mangaiere
Ce curg din duhul meu.

Cand ma-ntalnesti in cale,
Asa ca in trecut,
Nu cauta in ochi-mi
Sa vezi ce n-ai vazut!

Sa-ti amintesti o clipa,
Candva, ca m-ai stiut
Acum nu stii nimic...
Sunt un necunoscut!

Si cugeta, ca-s umbra
Si-n departari sunt dus
Si ma privesti ca raza
Pe lume din apus.

Nu-mi volbura durerea
Cu vorbe de prisos,
Ca-n drumul ce-l calc astazi
Nu-mi mai aduc folos!

De vrei cu dinadinsul
Spre viata sa ma-ntorci,
Ar trebui durerea
Din suflet sa mi-o storci!

Si sa-mi usuci pe gene
Argintul care-l port,
Si sa redai iar visul
In viata unui mort.

De ai asa putere
Si esti cu mine in gand,
Reda-ma iarasi vietii
Si a ta pe veci eu sunt.

Nu ma-ntreba nimic
Ca nu pot sa graiesc
De ce colind pe strada
Si-ncet ma ofilesc...