Poezie

anonimă pentru ea

despre singuratatea in doi

2 min lectură·19 iunie 2008

Mediu

Te-aș căuta în cerul senin dar ochii mei nu cunosc decat culoarea propriului iris

Te-aș căuta în lucirea apei la apus dar nu aș vedea decat singurătatea undei legănându-mi privirea

Te-aș căuta printre brazii tremurati de vântul inălțimilor dar șoapta lor m-ar îngenunchea povestind despre tine

Te-aș căuta în oameni dar nu pot privi mai departe de propria-mi umbră

Te-aș căuta în așternuturile întunecate ale nopții dar știu că mâna nu ar atinge decât propriul obraz

Te-aș căuta în amintirea zilei de ieri dar ar trebui să te readun și mi-e teamă ca nu o să-ți mai găsesc ochii

Te-aș căuta aici și acum dar cred că odata găsindu-te voi fugi din nou acolo unde calc doar urmele pașilor tăi

Da știu,

iubesc în tine propria-mi visare:

mai mult urma decât pasul

mai mult mâna mea întinsă în gol decât trupul

mai mult umbra decât chipul

mai mult cuvântul meu în tăcerea ta

toate,

semne ale trecerii tale oglindite în propria-mi lacrimă

Daca ai iubi și tu, visând, tot ce ar fi putea fi dar nu este, ne-am întâlni ca doi străini în noapte, și

pe marginea unei gene tremurânde a unui chip adormit

am fi, un timp, amândoi fericiți pana in zorii diminetii .

001.438

dragomir marcelin. “anonimă pentru ea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragomir-marcelin/poezie/1788569/anonima-pentru-ea

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.