Ma doare necuprinsul in mine.
Rana incepe a bate in tobe si dorm si mananc pe-orisicine.
Si cerul se-abate in cantece albe,
Ma doare necuprinsul in mine.
Adorm in streang si simt puterea
Necuprinsului apasand in carnea mea vie
Si visul e rece si umed, de gheata,
Ma doare necuprinsul in mine.
Nu vreau nici o data sa vad cum nu vine,
Si greu e acum sa mai dorm langa tine,
Cand tu erai aici acum o secunda
Si-acum esti departe, in vesnicul adevar.
Stau langa tine si-ngheata trecutul,
Pleoapele calde adorm si se frang,
Unde se duc visele cand uit sa mai adorm,
Unde-i durerea cand ma racesc.
Aud cum bate gandul la portile mortii
Si cum iti e frica atunci cand invii.
Acum cand el citeste, eu nu mai sunt acolo,
Atunci cand eu eram, el nu era pe lume.
Si n-am o stea in lume, iar cerul meu e mort,
Si el e mort si astazi, si ieri, si-ntotdeauna,
E mort si-acum il doare…
Cum stelele-i gauresc fiinta, si carnea rece
Si sufletul ud de credinta,
Jurand ca va muri.
Ma dor aripile ingerilor
Si ochii lor de gheata
Si visele lor mute
Si moartea din sclipirile lor vii.
Si ma doare viata
Si pielea ta ma doare
Si totul incet incepe si tace
Si moare.

23.12.2005