Poezie

Răposat dragoste

De Li Q.-Maria

1 min lectură·23 octombrie 2026

Mediu

Răposata dragoste,

de Li Q.-Maria

Amintiri și ploi, o simfonie de dor

Cu fiecare strop se naște un vechi fior 

Ca flacăra vie între noapte și gol 

Mă risipesc ca un ecou, 

Pierdută-n tăcerea nopții cu ochii spre cer 

Sub lacrimi, surâd, dar sufletu-i frânt

Fără răspuns și fără cuvânt suspin... 

Rătăcesc prin noaptea ce nu moare, 

Dorul îmi aprinde un ultim fior, 

Sub ploaia de amintiri, 

Timpul se destramă-n vis 

Unde mă poartă fără margini și zile pustii

În tăcerea nopții, pierdută într-un mister

Îți caut privirea printre stele de pe cer.

Acolo te caut, acolo unde-i tăcere,

Doar dorul mai arde, tăcută durere.

Acolo unde visele-și sting lumina, 

Și timpul nu mai are chip, 

Te caut printre stele, printre umbre, 

Într-un „poate” nespus, într-un „dacă” risipit. 

Ești tăcerea ce mă arde în prag de zori,

 Ești iubirea ce-a murit… dar nu se teme.

Și dacă n-ai să mai revii vreodată, 

Te port tăcută în gând, 

Căci dragostea, deși e „răposată”, 

Rămâne-n mine… și nu moare.

008

Maria Li. “Răposat dragoste .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-li/poezie/14206300/raposat-dragoste

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.