Urlase întreaga noapte norocul
că este strâmb și cocoșat
Anarhic și destrăbălat ghiocul
absoarbe fiecare fibră a unui ins ratat.
Privirea este cruntă spre acea ruletă
că șansa este o pitică denaturată.
Lucirea ca de cobră, de vedetă
îți mai aruncă uneori câte o săgeată.

Norocul își are steagurile sale
nu vine când îl chemi atât de insistent.
Ce vei face , ce vei face, nu ai altă cale,
când țipi și timpul trece precum un dement!
O existență mult prea groasă umplută cu moloz
te strivește precum un concasor plin cu deșeuri.
Poți creiona brațele fricii și iubirea nu prea roz,
Tristețe ? Disperare? Această toamnă dă iar rateuri.

Înțepenit pe un scaun ca un prunc răsfățat,
te rogi să vină 6 și 6 iar la zar.
Privirea este înfășurată în gesturi de bărbat
ce nu suportă ironia când ești la un pahar.
La Loto, Bingo, chiar și la un concurs oarecare
te arunci precum o fecioară neprihănită și mută,
cauți mereu norocul și îți pui câte o întrebare,
de ce viața este o zdreanță, o trădătoare, și o slută?