De ce am călătorit atâta timp singuri,
În alte lumi, în alte sfere,
Când puteam să ne preumblăm,
Împreună printre ele.

De ce am stat ascunși în alte vremuri,
Prin locuri întunecate și rele,
Când puteam să nu le întâlnim,
Să nici nu știm de ele.

De ce nu ne-am arătat până acum privirea,
Aceea liniștită din clipele grele,
Când puteam să nu găsim alte priviri,
Să nu avem nevoie, noi de ele.

De ce nu ne-am lăsat descoperiți de cei ce nu ne știu,
Ci ne acopeream mereu cu o pătură de stele,
Când puteam să ne cunoaștem,
Și de dincolo de ele.

De ce am ascultat acele glasuri nehotărâte,
Ce mintea vroiau ca să ne-o spele,
Când puteam să facem ce vrem noi,
Și să n-ascultăm de ele.

De ce am suportat atâtea fapte înșelătoare,
Ce ni se furișau până sub piele,
Când puteam să fim noi înșine,
Să nu ne lăsăm la ele.



~13.03.2005~