RUGÃCIUNILE DIMINEÞII
















DRÃGÃNEȘTI-OLT
30 IANUARIE 2006



PRIMA RUGÃCIUNE




În fiecare dimineață
când mă trezesc fluidizată
din somnul profund și necesar
al trupului și-al minții obosite
ridicându-mi gândul spre tine, Doamne
îmi caut propria identitate
sunt vulnerabilă deoarece sunt slabă
și tristă sunt. Nu pot să mai accept formal
și nici măcar de circumstanță
atâtea consolări trucate
ispita de a fi temerară



În fiecare dimineață , Doamne
Cu dragoste nemărginită
Te implor să ai Tu grijă
Să nu devine prizoniera
Capriciilor gândirii alambicate
Să mă cureți de orgolii
De complicații inutile
De impulsuri intolerante




Fie ca cetatea mea de lacrimi
de Tine , să fie binecuvântată.



A DOUA RUGÃCIUNE





Pe treptele sanctuarului Tău
pășesc încet, pios și temător
necontenit Te chem și Te curtez
o, Doamne,
cerșind o vioară emoțională
pe care să abandonez
reputația rănită
a ideilor nonconformiste



În dimineața-aceasta verticală
din amiezele fiecărui anotimp
deschid pe cont propriu
o agenție de publicitate
unde s-ar putea reproduce în detaliu
întreaga gamă de emoții afective
pentru ca nici un semen de-al meu
să nu mai agonizeze eșuând
în lacrimi de incompetență




Iartă-mă, Doamne, azi, mâine
și în fiecare zi
dacă am realizat cumva
o defectuoasă înregistrare
a dorințelor mele.


A TREIA RUGÃCIUNE







Și gândurile mele s-au ridat
de trecerea autosuficienței
prin așternutul alb al purității
cusătura dintre trup și suflet
s-a deteriorat primejdios de mult
deoarece nu s-au resorbit în totalitate
firele extenuării cronice
sunt victima sigură a coșmarurilor
provocate de modalități inconfortabile
de a accepta standarde rigide
nu pot
să-mi potrivesc sufletul
pe aglomerația depresiilor cotidiene
sau pe scheletul
iluziilor atemporale




în fiecare dimineață
te rog, Doamne ,
să nu-mi tai și astăzi
crengile din suflet
înflorite-n mare taină





A PATRA RUGÃCIUNE




Doamne, în dimineața-aceasta translucidă
Înlăturând învelișul argintat
Al unei false identități
Am ieșit din mine însămi
Cu toate himerele și angoasele reliefate
Pe evantaiul tristeților
Am provocat arbitrar
Mutații genetice atipice
Cavalcada iubirilor nefinalizate
s-a răsturnat
peste nisipul frământat
de copitelor cailor sălbatici
iartă, Doamne, erorile umanității
luminează ochii gândului
pe drumurile impracticabile și strâmbe
nu sugruma arterele iubirii
și nu zidi în turnuri Babel
alaiul strategiilor nocturne



și să nu uiți să ierți, o , Doamne ,
când mai aduci amendamente
că numai oamenii supraîncărcați
mai eșuează uneori în lacrimi







A CINCEA RUGÃCIUNE





Cum aș putea eu, Doamne,
să temperez neuronii biciuiți
să-i vindec de arderile intense
ale unui trecut echivoc
pulverizat în peisajul
serilor adormite
la sânul nopților de catifea
cu buzele albite de cenușa amintirilor
te rog continuu să-mi limitezi
potențialul egoist
posibilitatea de a umbla nestingherit
prin deșertul structurii mele
tendința de a mă aplauda singur
să fie transferată celor care-acuză
tentativei de a ridica sisific
cărămizi
în vârful unui templu imaginar
oferă-i un suport durabil




Și-n dimineața-aceasta cenușie
Luminează generos
Doamne,
Consecvența de a fi












RUGÃCIUNEA A ȘASEA



Cu zăpada din bluza albă a purității
speli neliniștea din această
dimineață, Doamne
și gândurile mele se albesc
și oasele mele se dezmorțesc
din schematizarea articulațiilor



corectează prin erate progresive
erorile prilejuite
de circumstanțe imperfecte
părerile extenuate din sistem
convingerile otrăvite
de întunericul din trupul ignoranței
te chem, Doamne
în ecuația mea naivă
pe care o parcurg obsesiv
în fiecare zi
între un jalon și alt jalon
executând din ce în ce mai rar
exerciții de fidelitate
cu propriile idei



dă-mi o rezolvare neformală
și o valoare originală, Doamne…





RUGÃCIUNEA A ȘAPTEA





Nu mai încerc să sacrific
nimic în afara trupului meu
jertfa sinelui depășește
propriile ziduri
arzând nestingherită
pe rugul clădit
din oasele-mi calcifiate
îmi prind mijlocul
cu cingătoarea sunetelor
plânsul îneacă amarul
în neputința
de a mă înălța
deasupra valurilor
am spălat halucinațiile nopții
cu lacrimile din fântâna dezastrelor naturale
și-am înălțat rugăciune
fiecărei dimineți
convinsă de utilitatea existenței



sufăr de o extenuare interioară
cronică
pe care numai Tu, Doamne
o poți descarcera






RUGÃCIUNEA A OPTA




Întredeschid buzele
valurilor marine spre a rosti
cuvântul , Doamne
sunt la fel de panicată
ca și ceilalți contemporani
de trecerea dezacordului prin timp
epiderma tăcerii
este mai sensibilă
decât orice senzor metalic
cântă o vioară muribundă
în brațele unui rapsod
gândurile chinuite, contorsionate
se transformă în cărbuni aprinși
pe care dimineața
calcă superfluu



în interiorul uniunii consensuale
dintre a exista și a fi
un nod gordian își împletește
șerpii nisipului
de pe plaja țărmului meu neumblat
sfâșiind în zdrențe
curcubeul



Tributul este mult prea mare, Doamne,
mai dă-i o șansă de-afirmare
acestui cântăreț nătâng


RUGÃCIUNEA A NOUA




Că sunt sărac și ticălos
Excentric poate
Și uneori sentimental
Inconsecvent , aglomerat în gânduri
Știu, Doamne, în fiecare clipă
Pe scheletul convingerilor
Curg încolonate celulele
Din sistemul imunitar
Mă tem să nu strivească
Statuia de gheață
Care zace
La picioarele umbrei mele
În cetatea sufletelor triste
Șuieră vântul sălbatic
A unei stări schilodite
De trecerea unui vis intolerant
Suferința
Devine ceva nedefinit
Care nu poate fi amăgită
Prin ingurgitarea pe nerăsuflate
A dreptelor vocale



Privește și Tu, Doamne
Stând de-a dreapta mea
Cum strălucesc zilele care cad
Pe rând
Din cuib de rândunici












Autori :Liliana Ghiță Boian
Titlul Rugăciunile dimineții
Ediția prima
Data apariției 30 ianuarie 2006
Tehnoredactare Liliana Ghiță Boian
Coperta și grafica Traian Zorzoliu
























RUGÃCIUNEA A ZECEA




Așez osemintele iluziilor
în sarcofagul memoriei golite
de orice prejudecăți, Doamne
această dimineață
împodobită cu bijuurile
imaginilor romanțate
din fotografiile de familie
îmi toarnă în sânge
lumină fără limite
prin monologul sufletului
sfârtecat de tăieturi afective
reușesc uneori
să mai efectuez
terapie intensivă
având ca unic efect curativ
resemnarea



Sunt condamnată iremediabil
să nu pot avea acces
la arhivele universale ale anotimpurilor
zborul să-mi fie mutilat
de decizii defectuoase
fundamentul demnității
prăbușit în alternative desuete



Cu ce și unde greșesc, eu, Doamne..