Libertate ... adevar sau mit ? Libertatea este doar un cuvant, dictionarul ne da niste definitii contradictorii ...
1.Posibilitatea de a actiona dupa propria vointa sau dorinta.
2.Posibilitatea de actiune constienta a oamenilor în conditiile cunoasterii (si stapanirii) legilor de dezvoltare a naturii si a societatii.
A doua definitie o anuleaza pe prima, introducand un factor important ... societatea. Societatea care nu ne ingaduie sa actionam dupa propria vointa, societatea care ne controleaza. Am hotarat mai demult ca nu ma voi lasa controlat de societate ... s'ar parea ca societatea va invinge totusi, puti cate putin in fiecare zi.
Azi am aflat ca nu sunt liber, ca nu pot actiona conform vointei mele si a dorintelor decat daca ma ascund de societate. Aceeasi societate care se lauda cu drepturile omului imi incalca cel mai important drept. Dreptul la libertate. Nu va intelege nimeni ce vreau sa spun, adica aproape nimeni .. cineva ma intelege.

Cine este Jaymz ? Am pus intrebarea gresit ... ce este Jaymz ? ... este o componenta vitala a personalitatii mele, este bariera de care nu se poate trece ... este scutul meu in fata lumii ... este exact ceea ce nu ai vrea sa vezi vreodata la un om ... este badaran, este nesimtit, cateodata inuman ... mult prea multi ani a avut controlul, dar recent s'a intamplat ceva ... pot sa zic ca nu mai este nimic, doar o porecla ... eu sunt Jaymz, sau cel putin am fost, m'am regasit pe mine ... in altcineva ... am invatat iar sa traiesc, am invatat iar sa iubesc. Acesta ar fi pe scurt, finalul dramei mele si inceputul unei vieti noi ... in continuare, nu intelege nimeni ce spun eu aici.
Voi incerca sa clarific putin lucrurile intorcandu'ma cu un an in urma ... la inceputul "dramei"

... Iarna, de aceasta data nu o iarna ca`n povesti, o iarna obisnuita ... mai saraca in zapada ... data, 20 Decembrie 2004. Azi este o zi importanta pentru mine, este ziua in care fac un pas inainte, devin adult ... dar paradoxal, nimic nu este diferit fata de ieri, eu sunt acelasi om cu aceleasi vise, cu aceleasi ambitii si cu aceleasi ganduri ... acelasi om care am fost si ieri ... un om obisnuit ... simplu, eu. Ziua a inceput ca oricare alta si a decurs in limitele normalitatii asa cum o concep eu, in aceea zi am sarbatorit cei 18 ani de cand fac umbra pamantului ... 18 ani traiti degeaba fara realizari majore (cel putin asta credeam atunci) ... fara evenimente deosebite. Dar nu asta este important acum ... Cum ziceam, a fost o zi obisnuita ... toti prietenii m`au carat dupa ei prin oras ca sa`mi aleaga cadou (pe rand bineinteles si fara stirea celorlalti) ... cu mine prezent ca sa fie siguri ca imi place cadoul ... bineinteles ca a trebuit sa ma prefac surprins cand mi le`au dat, sa pastrez aparentele fata de ceilalti ... si ce altceva sa mai zic, nimic nu mai e de zis ... cam asta a fost toata ziua (not much of anything really ... but still something to remeber).
21 Decembrie 2004 ... coplesit din nou de ganduri, de framantarile interioare, de problemele familiale ... simt ca nu mai rezist si decid sa`mi pun capat zilelor ... iar (a 3'a ii cu noroc) ... in acel moment ma gandesc sa las un cuvant de ramas bun celor cu care ma intelegeam mai bine dintre amicii din LAN. Am vrut sa incep cu cei ce ma stiau de mai putin timp, sa le zic doar la revedere fara sa le dau un motiv anume, un pa scurt si asta era tot ... asa ca am ales o fata (am aflat mai tarziu ce greseala as fi facut sa`i spun bye bye si sa`mi urmez planul) ... la aceea data nu`i stiam numele adevarat dar ne intelegeam foarte bine ... hotarat, ii dau un mesaj ... nu specificasem in mesaj care era scopul, zisesem doar "buna". Imi raspunde cineva ... dar, surpriza ... atunci am aflat ca are o sora, ea mi`a raspuns la mesaj ... un inger de fata ... faptul ca a raspuns ea nu a fost intamplator ... a fost predestinat sa fie ... a fost salvarea mea. Imediat am simtit o legatura intre mine si ea ... nu am stiut ce a fost atunci ... si nu stiu nici acum de fapt, nici ce a fost ... nici ce este ... nici ce ar fi putut fi, stiu doar ca nu va mai fi nimic ... vreodata. Am inceput sa discutam, eu am descoperit o persoana sociabila si inteligenta ... nu cred sa existe subiect ce sa nu poata fi abordat cu ea si in care sa nu iti dea argumente solide si logice. A intervenit ceva si pentru o perioada scurta de timp nu am mai comunicat ... dar eu ma gandeam la un singur lucru, trebuia sa reiau legatura cu ea ... cat mai curand, si asa am si facut ... pe la inceputul lui Ianuarie am reluat legatura si am inceput sa avem discutii zilnice ... pe diverse teme Pe zi ce trecea discutiile lua o alta intorsatura ... nu a trecut mult timp pana sa`mi dau seama ca nu numai discutiile cu ea mi se pareau interesante ... incepuse sa ma intereseze persoana, mai bine zis, sa`mi placa. Nu stiam inca ce simt ... simteam o afectiune fata de ea, dar nu stiam atunci ce inseamna. Mi`am propus atunci sa`mi limitez discutiile, sa ma autocenzurez in fata ei, sa nu ma implic emotional pana la punctul la care voi avea de suferit. Credeti ca a functionat ? Daca ar fi functionat ... nu mai scriam astazi aceste randuri ... probabil nici nu m`as mai fi gandit macar sa le scriu. Urmeaza perioada in care am uitat cine sunt, am uitat cum trebuie sa ma comport, am uitat tot ceea mi`am propus sa fiu ... s'au intamplat prea multe ca sa le scriu aici, dar sper ca am clarificat putin asa zisa "drama"

Nu a durat mult si lucrurile s'au racit, recunosc, e numai vina mea ... de la ore intregi de discutii pe zi am ajuns la a ne spune numai "Buna" pe strada, si nici macar asta intotdeauna.

Nu mai conteaza nimic din toate astea, fac parte dintr'un trecut doar atat. A trecut aproape un an de atunci si desi la inceput ma simteam aiurea, pot spune acum ca mi'am regasit dorinta de viata, sunt fericit, si pentru prima oara in viata ma simt completat de cineva, am realizat ca tot ceea ce s'a intamplat pana acum a fost o anticipatie a momentului in care imi voi cunoaste "fata din vis" ... am cunoscut'o, traiesc acum numai pentru ea si nu stiu ce m'as face daca as pierde'o vreodata.

Ce legatura are tot ce am spus pana acum cu libertatea ? Poate ca nu are nici o legatura, poate m'am folosit de acel pasaj introductiv numai ca sa captez atentia sau poate ca lipsa de libertate a dus la inceperea "dramei" si momentul in care am ales sa ignor societatea cara ma priveaza de aceasta libertate a fost momentul in care am ajuns la finalul "dramei" si mi'am inceput noua viata.