Mi-a soptit acel ochi care mereu plange cu lacrimi reci si negre, murdare de atata durere ca te iubeste. Mi-a soptit acel nas stramb si mare ca nu poate simti decat mirosul tau. Mi-a soptit acea gura spurcata cu buze mici si uscate ca iti vrea rasuflarea. Ma ating. Cu mana nu pot face altceva decat sa ma lovesc. Vreau sa stiu sa mangai. Am nevoie de tine sa ma inveti… ce e rau si mai ales ce e bine. Mi-e frica sa mai zic ceva pentru ca stiu ca nasc monstrii…
Incerc in zadar sa ma modelez… Trag in zadar de gura, de nas, de piele.Stiu ca niciodata nu voi fi asa cum iti place tie. Eu sunt doar…o pata de culoare. As vrea sa pot. Si trebuie sa ma opresc din a-mi dori.
Sunt prea multa si ma sufoc in mine. Nu ma pot misca. Ceva ma tine legata in mine si tu esti de vina. It's not ment to be!
Cu ochi de ciocolata, par din zahar ars, buze din bezea si piele din turta dulce… Tu ma privesti iar eu, bulgarele de zapada care vine spre tine cu frica, ma topesc pana sa te ating. Si sunt un bulgare de zapada topit si fericit ca tu esti fericit. Si uite asa am saracit cu o pagina de cuvinte doar pentru ca tu si ea si noi existam. Si mai ales tu… Oricine-ai fi… Daca tu existi,exist si eu.Esti fericit? La fel si eu.
Si totusi, cum ar fi dac-ar fi? N-as vrea sa fie… N-as vrea sa-ti ating buzele si sa te murdaresc de sange si n-as vrea sa ma iubesti si sa intrii in lumea mea impura si ireala si imperfecta… Nu vreau sa-ti fac rau! Asa mai bine te privesc de departe si te vad zambind si ma hranesc cu acest zambet ore si zile, continuu…

Privesc mana care te-a atins si imi dau seama ca inca iti simte caldura. Tu, demone, binecuvanteaza-ma spunandu-mi ca inca ma iubesti. Tu, cel ce acum ma urasti, aminteste-mi ce e dragostea… Spune-mi c-am fost rea dar ca ma ierti si vrei sa ne implinim visul.

Sunt aici, departe de zi si de noapte, de viata si de moarte. Ma soarbe acest pai si ma ineaca in valurile berii. Incerc sa ajung la tine in palma, dar ea atinge doi sani goi. Nesatule, ale tale maini rup din carnea vie, zgarie si lasa urme adanci. Adanci pe pieptul bietei fete si adanci in sufletul meu. Te urasc si te iubesc enorm…

Imi place ploaia. Imi place ca atunci cand ma ploua pot plange fara ca nimeni sa stie. E ca si cum mi-as purifica sufletul si trupul doar prin niste picaturi de apa dar care vin de acolo, de sus, de la ingeri. Vino cu mine, vino in ploaie si imbratiseaza-ma. Atat ar ajunge pentru ca totul sa fie perfect. Atunci as putea spune ca lacrimile mele sunt niste simple picaturi de ploaie care nu merita varsate decat de fericire. Vei stii de acum ca atunci cand ploua eu plang…

Tin mainile unite. Sunt goale. As vrea sa pot avea ceva in ele. Ti-as vrea mana. Sunt doua maini reci si aspre. Poate ca ale tale sunt calde si moi. Asta e motivul pentru care am nevoie de ele. Dar le iert. Le iert ca sunt atat de singure. Le inteleg. N-ar avea cum sa nu fie singure, daca tot trupul mi-e singur. Cum ar fi doua maini indragostite? Doar doua maini indragostite? Doar mainile sa iubeasca? Nu ai intelege... Nici eu. Asa ca daca sunt eu singura, sunt si mainile si buzele si sanii singuri. Fiecare bucatica din mine e singura. Dar fiecare bucatica singura din mine ma intregeste, ma face sa fiu eu. Eu pentru mine sunt totul. Si totusi continui jocul, imi joc rolul, continui scenariul, stau in continuare treaza. Cautandu-ma printre cuvinte incerc sa imi alung umbra, incerc sa mai gasesc pe cineva totusi care sa mi se alature cautarii.