el își plimba încă mâinile
pe corpul femeii inerte
o privea cu plăcerea și pofta
ce crescuseră odată cu vârsta și pierderea
simțului moral și a inutilei empatii
era cel mai liber om
doar ura îl mai înlănțuia de câte o victimă
ura prospețimea, viața lor
pe aceasta o urmărise de ani de zile
o lovise cu mașina noaptea târziu
într-o parcare la supermarket
o dusese în biroul lui unde mirosea a nuc proaspăt tăiat
și în care trona un tablou cu propriul portret
zâmbitor și atotcunoscător
o violase plină de sânge
și aproape moartă
își băgase în vaginul și gura ei tot ce ani de zile
își imaginase că ar fi posibil
de la respirația cangrenoasă și scuipatul aruncat printre dinții galbeni
la mădularul bicisnic degetele lacome și mustața șobolănie
faptul că totul se petrecea sub binecuvântarea acelui Eu înțelept din tablou
îi dădea senzația că ar fi viu cu adevărat
sporea plăcerea până la extaz

femeia se încovrigă tremurând în poziție foetală

în timp ce zâmbitor
cel mai liber om din acel birou mirosind a nuc tăiat
urina pe ea
România muri în acea noapte