poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2547 .



E. T. A. Hoffmann
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ralucahelgiu ]

2009-12-15  |     | 




O fostă prietenă a familiei mele a trăit numai din E.T. A. Hoffmann; adică din Grande Trio în mi-major.
A fost prima oară măritată cu un pictor, care provenea dintr-o familie de burghezi. S-au iubit, din câte îmi povestește mama mea.
Se plimbau amândoi, ținându-se de mână, pe aleea ce ducea spre pădure din Warthe. Aveau amândoi peste 60 de ani. Frumoși, încărunțiți, trecuți prin diferite vârste.
După multe portrete, autoportrete, natură statică și colaje, agățate de pereții casei lor - domnul pictor s-a dus printre sfinți. Departe, și n-a mai venit.
Soțioara lui, după ce a venit de la înmormântare, a deschis pick-up-ul, a scos din bibliotecă E.T. A. Hoffmann, i-a ascuns toate vopselele, pensulele, aduse din Germania. Le-a dus în pod, ca să nu-și mai amintească de el. Nu a purtat niciodată doliu după el. Cred că lucrul acesta i-a făcut cel mai mult bine.
Apoi, a cunoscut un colonel, cu care se ducea în fiecare seară prin pădure. Să uite de trecut. Acasă era totul pustiu. Nu avea cui să-i povestescă despre trecutul ei. Colonelul încerca s-o consoleze și să-i detalieze cum era pe front. Nu știu cât de mult o interesau pe ea aceste lucruri. Ea era învățată cu picturile fostului ei soț de o viață. Nu putea să le dea uitării atât de repede.
L-a tot ascultat, până ce colonelul, într-o seară de decembrie a adormit în fotoliul îmbrăcat cu pluș al pictorului. Și nu s-a mai trezit.
De atunci, prietena mamei mele a trecut fără să ezite la A. Schnittke. A încercat și Trio-ul pentru vioară, violoncelul și pianul. O ducea numai în Moderato și Adagio.
Până s-a stins și ea… Mai avea vreun rost să continue ceea ce începuse cândva?



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!