poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3136 .



Teleprezenta sau participare?
eseu [ ]
2002

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [sebastian_himself ]

2004-09-17  |     | 



Power on…
Prim plan, persoană publică explicând cum stă situația din țară – change…
Plan general, mulțime în panică, conflictul din orientul mijlociu continuă - change …
Prim plan, personaj feminin cu figură fericită expune mândră o cutie de detergent – change …
Plan general, elicopter trage cu rachete într-o mașină de teren – rămân până la reclame…
Prim plan, personaj masculin prosper vorbind la mobil cu doar doi cenți pe minut – change …
Plan general, reluarea unei faze de gol – nu sunt microbist, change …
Prim plan, personaj feminin mărturisește personajului masculin din cadru că-l iubește – change …
Locul acțiunii – interior, personaj masculin sau feminin, plictisit, în fața televizorului…
Channel 1…
Este indiscutabil faptul că televiziunea a devenit un reper important al existenței cotidiene individuale. Astfel, de la simplul stadiu de prezență fizică, asimilabil mai mult sau mai puțin cu o piesă de mobilier, televizorul a evoluat devenind o “fereastră către lume”, ca în cele din urmă să ajungă într-un stadiu în care funcția sa de obiect este minimalizată, subordonată fiind unei funcționalități simbolice, în care acesta nu mai este perceput ca suport fizic de transmitere a informației ci ca mediu în sine. Ca să folosesc un termen des uzitat în domeniul IT, televizorul nu mai este perceput ca o componentă “hardware” ci ca un mediu “software”.
Channel 2…
Această mutație, dincolo de procesul individual de raportare la mediul înconjurător imediat, în care televizorul este un obiect fizic cu o funcționalitate precisă, pune în evidență o nouă relație pe care individul o stabilește cu realitatea.
Nu este nevoie de prea mult efort pentru a intui cine este personajul masculin sau feminin ce stă în fața televizorului, chiar dacă el este desemnat prin termenul generic de “public țintă”. Indiferent de definiție, acel personaj este considerat un ecran, pe care televiziunea nu face altceva decât să-și proiecteze mesajele.
Desigur, impresia pe care o are despre sine respectivul personaj este că el nu poate fi manipulat, deoarece în primul rând este selectiv față de conținutul mesajelor vehiculate de televiziune și în al doilea rând, are suficient discernământ ca să se plaseze în afara contextului narativ din mesajul receptat prin intermediul televizorului. Ceea ce nu știe el este că, mai mult sau mai puțin, se încadrează într-o tipar socio-psihic specific, cuantificabil, care îl transformă în public țintă pentru un anumit mesaj, conform unei strategii precise de marketing.
Un alt lucru la care individul nu cred că a reflectat vreodată, este relația personalizată pe care o are cu mediul în sine, în speță componenta “software” a televizorului.
Channel 3…
Nu intenționez să fac o analiză a procesului manipulării publicului prin intermediul televiziunii, ar fi o sarcină similară cu cea a lui Sisif. Ceea ce mă interesează cu adevărat este modul în care personajul de mai sus se raportează la conținutul mesajelor TV, inseparabile de televizor ca și canal fizic de comunicare, și prin ele la realitate.
În fapt, televizorul nu este decât unul dintre multele obiecte dedicate comunicării mediate care alcătuiesc mediul tehnologic în care evoluează individul. Ceea ce-l deosebește însă de celelalte obiecte, excluzând computerul, este caracterul sinestezic al experienței, văzul și auzul ca modalități de percepție fiind angrenate în totalitate în procesul asimilării informației, din aceasta decurgând atât senzația prezenței cât și sentimentul participării pe care îl are individul.
Nu intru în detalii privitoare la modul în care înalta definiție audio-video a televiziunii modifică percepțiile individului prin stimulare senzorială, deși senzația prezenței și sentimentul de participare sunt direct provocate de aceasta. Interesant este fenomenul nedisocierii conștiente, la nivel individual, a senzației prezenței de sentimentul de participare. Ca fenomen, aceasta pune în evidență atât modul pasiv în care persoana se raportează la mesajele vehiculate de televiziune, din care decurge senzația prezenței, cât și implicarea afectivă în experiența produsă de aceasta, ca mediu integrativ, din care rezultă sentimentul de participare.
Channel 4…
La o analiză superficială se observă că modul pasiv în care individul se raportează la mesaje este un rezultat al unidirecționalității canalului de comunicare. Desigur, acesta este un punct de vedere pertinent din punct de vedere al tehnicilor de comunicare, care ia însă în calcul doar relația personalizată spectator-ecran TV. În marea majoritate a cazurilor, această interpretare consideră că ecranul TV este un aparat de proiecție care proiectează imagini-mesaje asupra ochiului spectatorului.
Channel 5…
Ceea ce pierde însă din vedere această interpretare este caracterul empatic al relației spectator - televiziune ca mediu, aceasta, ca extensie a ochiului-urechii implicit a sistemului nervos, în spațiu și timp constituindu-se într-o sistem de relație între universul simbolic al reprezentărilor mentale individuale și realitatea mediului social sau natural.
Channel 6…
Cu alte cuvinte, televiziunea “traduce” realitatea mediului social sau natural în forme ale experienței individuale, empatia în acest caz fiind direcționată către capacitatea mediului de a reflecta realitate și nu către mesaje.
Desigur că aceasta se referă strict la operația de “traducere” a realității sociale sau naturale imediate în mesaje care fac referire la un timp și loc specific, caz în care senzația prezenței pe care o are individul determină în mod direct sentimentul de participare și intensitatea acestuia.
Channel 7…
Pornind tot de la funcția mediului, alături de capacitatea acestuia de “traducere” a realității în mesaje cu caracter preponderent descriptiv apare și capacitatea de “configurare” în mesaje cu caracter fictiv, care nu fac trimitere la o realitate imediată.
În această situație mesajele nu fac referire la un timp și loc specific, ci extind spațiul prin crearea unui prezent continuu, în care trecutul, prezentul și viitorul coexistă, fiind însă subordonate ficțiunii narative conținută în mesaj. Caracterul descriptiv al mesajelor nu dispare, ci se subordonează unei forme narative, în care realitatea este recompusă conform unui program. Cu alte cuvinte capacitatea de “configurare” a mediului implică procesul de elaborare a mesajelor cu caracter fictiv, care nu mai reflectă o realitate imediată ci sunt construcții narative bazate pe ficțiune.
Din punct de vedere al percepției, spectatorul, deși sesizează caracterul fictiv al mesajului, are senzația prezenței, în principal datorită empatiei pe care o are față de mediu în sine. Deși el știe că mesajul nu reflectă o realitate imediată, el se simte prezent datorită capacității implicite a mediului de a “traduce” realitatea în forme ale experienței individuale. Însă în acest caz sentimentul de participare este cel care determină intensitate senzației prezenței, deoarece procesul de asimilare a mesajului cu caracter fictiv este strict determinat de modul în care spectatorul personalizează mesajul.
Channel 7…
Ce este interesant din punct de vedere al mecanismului percepției individuale este faptul că senzația prezenței este un rezultat direct al empatiei față de mediu în sine, în vreme ce sentimentul de participare este rezultatul direct al empatiei față de conținutul mesajelor vehiculate.
Pornind de la capacitatea mediului de a “traduce” și de a “configura” realitatea, se poate afirma că senzația prezenței și sentimentul participării sunt produse de relația individ – televiziune ca mediu, ceea ce înseamnă că spectatorul nu este pasiv față de televiziune ci, într-un anumit sens, contemplativ. Deși pare un pic forțată afirmația, spectatorul nu privește televizorul ci îl contemplă, anulându-și o parte din gândirea asociativă în favoarea unei comuniuni senzoriale cu mediul, proces din care rezultă senzația prezenței și sentimentul participării pe care îl are el ca individ.
Channel 8…
Desigur, spectatorul este selectiv față de mesajele vehiculate. Chestie de gust. În plus, el are discernământ. Chestie de sentiment al independenței și iluzie a obiectivității. Ceea ce nu știe de fapt este că, dincolo de toate iluziile obiectivități, senzația prezenței și sentimentul participării pe care le produce televiziunea face din el un soi de mistic, membru al unui cult care are ca obiectiv cotidian de-conectarea prin integrarea senzorială într-un soi de Nirvana electronică.
Channel 9…change… channel 10… change… channel 11… change…
Shutdown…

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!