Eseu

De licurici se lumina pridvorul Sub orizontul clipelor hoinare , Ce șerpuiau ca Luna în decorul Hotarului de dincolo de Soare . Din înălțimi , de am jurat credință , De licurici ce luminau pridvorul , Starea de fapt , împinsă de căință , Îmbrățișa în taină creatorul . Balsamul tămăduitor , izvorul Spațiului spiritual , în care De licurici se lumina pridvorul Lăcașului în chip de sărbătoare . Sfârșitul întunericului , zorii De zor anticipează zborul , Precum în Cer așa șerpuitorii De licurici ce luminau pridvorul .