poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3706 .



Filme americane
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [C. Hanganu ]

2005-11-14  |     | 



Filme americane

Citind doar titlul cărții Iuliei Balcanaș, apărută în colecția „Debut” a Editurii Cartea Românească ("Filme americane", București, 2005), iubitorii de poezie pot avea neșansa de a rata întâlnirea cu o poetă pe cât de originală, pe atât de nonconformistă și de neîncadrat în tiparele generației sale. Privindu-i apoi fotografia de pe ultima copertă înclini să-i dai dreptate poetului Florin Iaru, cel ce o consideră, „din multe puncte de vedere, încă o fetiță. O fetiță care tocmai se scutură de pielea nesuferită și proaspătă a adolescenței, proptindu-se în fața unei ferestre”.
Cenacliștii de la „Zburătorul” oneștean știu însă că ea a fost o răsfățată a concursurilor literare și că tânăra cercetătoare de azi a șocat încă de la început prin stilul său ironic, prin vioiciunea versului și modul tranșant de exprimare a gândurilor, prin tendința de evadare din banalitatea cotidiană și de luare în răspăr a tuturor celor care cred că adolescenții sunt doar niște visători.
Cuvintele țâșnesc tocmai de aceea din adâncurile ființei ei aparent fragile, se rostogolesc cu o ironie șfichiuitoare și o transformă „într-un vârf de cuțit decupat dintr-un ochi de baltă”. Cu „simțurile intacte” își conturează un profil ale cărui linii nu se modifică decât în măsura în care ea dorește, făcându-ne și mai atenți la itinerariul pe care îl parcurge: „încerc să merg fără să mă izbesc cu bărbia de ciment, / atent(ă) să nu intru în vreo bătrânică / și să împietresc în poziția în care ea a muncit o viață întreagă, / sunt răsplata ei și mă strecor noaptea în salon, / cu simțurile intacte scot la iveală o inimă de mărimea unei tabachere, / o burtă modernă în care spălăm rufele familiei / și le punem la uscat pe mațele noastre puturoase de atâta așteptare; / mă dau de trei ori peste cap și mă transform într-un meșter excentric, / care păstrează doar pentru el tulburarea din ajunul nașterii unei noi epoci, / cu pași mici și nervoși construiesc pe ruinele maturității / un simbol fără de moarte, care grăbește sfârșitul rațiunii; / intuiția îmi spune să aștept trecerea felinarelor în neființa nopții, / visez oameni cu duzina, în ritmul alert al cadrilului, / înfulec goana nebună a persoanelor în urma trenului să-mi stăpânesc obsesiile, / mă descalț înainte să intru într-o nouă viață și urlu cât pot de tare: / sunt un copil proaspăt absorbit de mâinile murdare ale unui halat alb / și azvârlit într-un portret de familie cusut pe geamul maternității / cu un cordon ombilical trecut prin urechile noastre ascuțite; / sunt eu, nu mă recunoașteți?” (Contradans).
La limita dintre ceea ce vede și ceea ce simte, Iulia Balcanaș refuză să trăiască „într-o lume de mâna a doua”, să aibă „un destin comun” sau sa fie catalogată printre „copii(i) idioți”: „auzi ce spun ăștia, / oamenii care au un destin comun, au anumite treburi în care se / aseamănă. / asta e prostia tuturor. ei caută lucruri asemănătoare, / dar partea absurdă e că poți să trăiești cu orice trăibil. / că asemănările apar în timp. / noi suntem niște copii idioți”.
Neîncurcându-se în „prostii”, fosta zburătoristă scrie fără să țină cont de opiniile celor din jur, ca și cum ar vorbi doar cu sine, populându-și poemele cu personaje adesea bizare, cu „deficit de personalitate”, cum este Olga, bunăoară, care „știe prea multe despre ceilalți și nimic despre ea”. O lume stranie, în care Alice este „un geniu în materie de nursing”, tatăl, un „Filosof din fire, are straniul obicei de a căuta vocea feminină din ecoul fiecăruia”, mama deține secretul unor „resturi chimice, ale diferitelor reacții, / amestecate într-un săculeț impermeabil”, iar vecinii, tot privind la jocul fraților Sta-(n)-mate(rie), „Aruncă și ei cu miez de pâine și coceni de porumb după cei doi frați / poate împiedicându-se vor cădea în Nirvana”.
În această lume pe dos, în care „Locul din care pornesc toate adevărurile” e o „unghie viu colorată”, nu mai surprinde pe nimeni că poeta e găsită cu „degetele de la picioare ascunse în dulceață”, că nu-i mai vine să învețe „filme pe de rost pentru replici valabile” sau că locuiește „într-o viață închiriată de la moarte”.
„Coala albă” în care locuim cu toții, poeta intră în viață și în literatura cu un timbru propriu, puternic, suprarealist pe alocuri, uimindu-ne cu un „ochi-care-știe-vede-aude-tot” și cu dorința de a merge până la ultimul prag, indiferent cât de abruptă e realitatea.


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!