Biografie

1959 Se naște la 31 martie, în comuna Cazangic, județul Lăpușna, Basarabia în familia lui Nicolae (1922 – 1981) și a Sevastiței (n. Cătană, 1924-2009), țărani cu școală românească. La vârsta de cinci ani mama îl învață să scrie și să citească atât cu alfabet cirilic, cât și cu alfabet latin.
1966 – 1974 Urmează școala medie incompletă din satul natal, astăzi gimnaziul Mihai Viteazul; redactează revista literară a școlii Luceafărul. În 1973 debutează în presa pentru copii, dar bucuria debutului nu ține prea multă vreme - P.Meniuc, redactor la revista unde trimite versuri îl îndemnă să „nu mai scrie versuri triste”, sfătuindu-l: „ar fi bine să te inspire viața luminoasă de azi”.
1974 – 1976. Urmează școala medie românească nr. 2 din or. Leova, pe care o absolvă cu medalie de aur; se remarcă în cadrul olimpiadelor din Republica Moldova la limba și literatură română și istorie.
1976 – 1979. Este student la Universitatea de Stat din Moldova, facultatea de istorie; frecventează cenaclurile literare Mihai Eminescu (de la Universitate) și Luceafărul (redacția ziarului Tineretul Moldovei); se împrietenește cu poeții Nicolae Dabija și Leonida Lari; îl cunoaște pe poetul Pavel Boțu, prim-secretar al Uniunii Scriitorilor din Moldova, care îi apreciază versurile, dar pentru a debuta în volum îi cere să scrie cel puțin un poem „despre temele majore”; renunță la ideea debutului în volum cu Stea peste mare.
1979 – 1983. Studiază la Universitatea de Stat Mihail Lomonosov din Moscova, facultatea de istorie, catedra de etnologie, pe care o absolvă cu excelență, susținând o teză despre valoarea istorico-etnologică a operei lui Nicolae Milescu Spătarul. Debut matur în 1980 cu poezii în ziarul Tineretul Moldovei din Chișinău. Cunoaște elitele culturale și literare nonconformiste de la Moscova și Sankt-Petersburg, printre care își face mulți prieteni. În 1981 îi cunoaște pe Laurențiu Fulga, Mircea Ciobanu, Anghel Dumbrăveanu, Ion Cocora ș.a.; publică versuri și în presa literară din România (Orizont, Timișoara, Luceafărul, București, Cronica și Convorbiri literare, Iași, Tribuna și Steaua Cluj-Napoca, Transivania Sibiu, Familia, Oradea ș.a.). În octombrie 1981, după o suferință îndelungată, se stinge din viață tatăl Nicolae. În 1982 revista Utunk de la Cluj-Napoca îi publică primele versuri traduse în maghiară de Ștefan Szabo.
1983 Este exclus de la doctorantura aceleiași catedre pentru antisovietism și naționalism; sprijinit de profesorii de la catedra de etnologie pe care o absolvise și de unii colegi de universitate, reușește să se angajeze doar în calitate de cercetător științific inferior, cu cel mai mic salariu din sistem, la muzeul de studiere a ținutului din or. Istra (fosta mănăstire Noul Ierusalim), unde va rămâne până în 1987.
1985 După cinci ani de trecere sub tăcere, versurile sale încep să apară (e adevărat, trunchiate) în publicațiile literare de la Chișinău. I se acordă premiul pentru poezie al revistei Orizontul (Columna).
1986 În ianuarie îl cunoaște la Moscova pe Ioan Alexandru, se împrietenește cu Grigore Vieru și Liviu Damian, prezintă manuscrisul volumului de poeme Stâlpul de foc. În prestigiosul almanah științific moscovit Pamiatnâie knijnâie datâ, apare articolul său Nicolae Milescu Spătarul; participă la conferințele științifice consacrate operei milesciene organizate de Academia de Științe de la Chișinău și de Universitatea din Irkutsk cu prilejul împlinirii a 350 de ani de la nașterea Spătarului Nicolae Milescu. În almanahul de literatură universală Meridiane din Chișinău publică traducerea Iluminațiilor lui Arthur Rimbaud.
1987 Este printre protagoniștii evenimentelor de la Uniunea Scriitorilor din Moldova, care pun începutul Mișcării de renaștere națională . Piesa de teatru Prologul este premiată la concursul de dramaturgie al Ministerului Culturii și se montează pe scena Teatrului Național Mihai Eminescu din Chișinău (regie: Ion Bordeianu, muzica: Tudor Chiriac; în rolul titular, marele actor Valeriu Cupcea). Prezent cu un amplu grupaj de poeme în Cartea Poeziei - 1987, apărută la editura Literatura artistică și în antologia Constelația Lirei, selecție de Ioan Alexandru, Arcadie Donos și Mircea Tomuș, editura Cartea românească, 1987.
1988 Apar la editura Literatura artistică din Chișinău volumul de poezie Stâlpul de foc (cu o prefață de Gr.Vieru) și nuvela istorică Peregrinările și suferințele spătarului Neculai din Milești. Participa la acțiunile de fondare a Mișcării Democratice. Un juriu condus de poetul Ioan Alexandru îi acordă premiul pentru poezie al revistei Transilvania. Devine membru al Uniunii Scriitorilor și membru al Uniunii Teatrale din Moldova. În iulie-august 1988 vizitează pentru prima dată România la invitația Uniunii Scriitorilor; însoțit de poetul Ioan Alexandru vizitează mănăstirile din nordul Munteniei și al Moldovei, Transilvania și Maramureșul. La 25 septembrie 1988, se căsătorește cu Claudia Postică, profesor de limbă și literatură română. Îi cunoaște pe poeții francezi Henry Deluy, Emmanuel Okkar, Marie Etienne și Olivier Cadiot, pe care îi invită la Chișinău și din ale căror versuri traduce în limba română.
1989 Aprilie – pleacă la Tbilisi și descrie, în două numere consecutive din Literatura și arta, masacrul făcut de sovietici la 9 aprilie în capitala Republicii Georgia. În luna mai participă la crearea Frontului Popular din Moldova, este membru în Consiliu și în Biroul Permanent, purtător de cuvânt al formațiunii. La 8 august se naște fiica Mușata. Scrie documentul final al primei Mari Adunări Naționale Despre suveranitate și despre dreptul nostru la viitor. Apare, în compendiu, studiul Opera lui Nicolae Milescu Spătarul – sursă pentru studierea etnologiei istorice a popoarelor Siberiei și Extremului Orient.
1990 Apare la editura Hyperion din Chișinău volumul de versuri Somn de lup; devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. Este ales deputat în Parlamentul de la Chișinău, președinte al Comisiei parlamentare pentru mass-media, membru în Prezidiul Parlamentului. Propune Parlamentului recunoașterea independenței Republicii Lituania și este președintele comisiei parlamentare speciale, decizia fiind adoptată la 30 mai 1990. Participă, din partea R.Moldova, la conferința CSCE (OSCE) Dimensiunea umană de la Kopenhaga. La invitația comunității românești din Germania vizitează universitățile din Freiburg, Heidelberg și Tubingen, unde îi cunoaște pe Eugeniu Coșeriu, Paul Miron, Klaus Heitmann. Participă la negocierile cu diriguitorii URSS privind așa-zisul „nou tratat unional”. La 16 decembrie conduce cea de-a doua Mare Adunare Națională, scrie Proclamația (Document final), adoptat de această adunare, act ce proclamă independența românilor din teritoriile ocupate și anexate de sovietici și dreptul lor de a se reuni cu România. Devine președinte al Alianței 16 Decembrie ce întrunește mai multe partide și organizații democratice care sprijină dezideratul desprinderii de imperiu și al reunificării naționale. Revista de limbă germană Neue Literatur, nr.7/8, 1990/91 inserează poeme traduse de Helmuth Britz.
1991 În ianuarie este la Vilnius, în Parlamentul Republicii Lituania asediat de sovietici, semnează apelul mai multor parlamentari din diverse țări în sprijinul Republicii Lituania. Realizează un film documentar despre evenimentele tragice de la Vilnius, din 11 – 13 ianuarie, demonstrat la Televiziunea Națională a R.Moldova și preluat în România. I se conferă premiul George Bacovia al revistei Ateneu (Bacău). Este viceprețedintele comisie de pregătire a Conferinței internaționale Partul Ribbentrop – Molotov și consecințele sale, desfășurată la 26 -28 iunie; publică, în limbile română, rusă, engleză și franceză, în colaborare cu V.Văratic și I.Sișcanu, culegerea de documente Pactul Ribbentrop – Molotov și consecințele sale pentru Basarabia. Este președintele comisiei speciale privind scoaterea în afara legii a partidului comunist (23 august 1991). Este autorul principal al Declarației de Independență a Republicii Moldova față de imperiul sovietic; adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 27 august 1991. Vizitează SUA, participă ca invitat al României la ședința Consiliului de Securitate al ONU, poartă discuții la Departamentul de Stat și în Congresul American în vederea recunoașterii independenței Republicii Moldova față de imperiul sovietic. Participă, la Paris, la lucrările conferinței Asociațiilor francofone de prietenie și relații, la întoarcere participă la crearea Alianței Fraceze din Moldova al cărei președinte de onoare va fi timp de doisprezece ani.
1992 Participă la războiul declanșat de Federația Rusă împotriva R.Moldova. I se decernează premiul publicațiilor Flacăra, România.
1993–1994 Este directorul editurii Hyperion, redactor-șef al săptămânalului Mesagerul; membru în Biroul Permanent al Congresului Intelectualității (devenit ulterior Partidul Forțelor Democratice). Prezent în antologia de poezie românească, tradusă în macedoneană de Dumutru M.Ion, Zlatna lajița, apărută la editura Kultura din Skopje, 1993.
1994 Apare la editura Junimea din Iași volumul de versuri Moartea lui Zenon, ilustrat de marele sculptor Ion Irimescu. Este reales deputat în Parlamentul R.Moldova pe listele Partidului Forțelor Democratice al cărui președinte devine în același an.
1995 I se conferă Marele premiu Nichita Stănescu pentru poezie; prezent în antologia Portret de Grup, apărută la editura Arc.
1996 I se acordă premiul Mihai Eminescu al Academiei Române și premiul pentru poezie al Academiei Internaționale Mihai Eminescu; refuză ordinul Meritul civic, conferit în R.Moldova; candidează în alegerile prezidențiale din R.Moldova (9,83 la sută din sufragii); prezent în antologia franco-engleză Une anthologie de la poésie moldave / An anthology of moldavian poetry, apărută la editura L’esprit des péninsules din Paris.
1997 Prezent în antologia O mie și una de poezii românești, realizată de criticul literar Laurențiu Ulici la editura bucureșteană Du Style.
1998 Prezent în antologia poeziei românești, tradusă în limba suedeză de poetul Ion Miloș, Vid tystnadens bord (editura Symposion, Stockholm) și în antologia Echos poetiques de Bessarabie (Moldavie), redactor Estelle Variot, apărută la editura Știința din Chișinău. Este reales deputat în Parlamentul R.Moldova din partea Partidului Forțelor Democratice, vicepreședinte al Parlamentului și președintele Comitetului de cooperare R.Moldova – Uniunea Europeană; este unul dintre liderii Alianței pentru Democrație și Reforme, care formează Guvernul.
1999 Prin trădarea grupării conduse du Iu.Roșca și alierea acestuia cu partidul comuniștilor și cu gruparea dirijată de președintele R.Moldova P.Lucinschi se crează o nouă majoritate parlamentară, ce declanșează o acerbă campanie de distrugere a ADR și de denigrare a lui Valeriu Matei; la 9 noiembrie Guvernul ADR este demis.
2000 I se conferă medalia Mihai Eminescu (România).
2002 I se decernează marele premiu Nichita Stănescu al municipiului Ploiești pentru Opera Omnia și Trofeul Nichita Stănescu.
2003 Apar volumele de versuri Dimineața marelui oraș, Orfeu și singurătatea și Grecia imaginară. Prezent în antologia Singular destinies, Contemporary Poets of Bessarabia, selecți și traducere Cristina Cârstea, Adam A.Sorkin și Sean Cotter, apărută la editura chișinăuiană Cartier.
2004 I se conferă Ordinul Național Steaua României în grad de Comandor și i se decernează premiul pentru literatură al diasporei române din Germania; prezent în Antologia poeziei românești de dragoste, apărută la editura constănțeană Ex Ponto.
2006 Se reeditează la editura bucureșteană Semne, cu prilejul împlinirii a 1900 de ani de la încheierea războaielor romano-dacice, volumul Somn de lup.
2007 I se acordă premiul Frontiera Poesis la Festivalul Internațional Poesis de la Satu Mare.
2008 La editura Fundației culturale Poezia din Iași apare volumul Ziliada (Cartea I); premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Este director adjunct al Institutului de Filologie al Academiei de Științe a Moldovei (până în iulie 2009).
2009 La editura bucureșteană Biodova îi apare volumul 101 poeme. Prezent în Antologia sonetului românesc, realizată de poetul Radu Cârneci (editura Muzeului Național al Literaturii Române) și în Antologia scriitorilor și traducătorilor (editura Antares, Erevan).
2010 La editura ieșeană Feed Back apare o nouă ediție a volumului Somn de lup, iar la editura Princeps Edit apare, în colecția Ediții critice antologia de poeme Elegiile fiului risipitor (premiul Uniunii Scriitorilor la Târgul Internațional de carte de la Chișinău din aprilie 2010 și Premiul Cartea de poezie a Anului la Salonul Internațional de Carte - 2010). Este decorat cu distincția supremă a Republicii Moldova Ordinul Republicii.
2011. Este ales membru de onoare al Academiei Române. Apare volumul Cafeaua din paharul iubirii (editura Rafet, Râmnicu Sărat); i se decernează premiul Direcției județene pentru cultură Prahova, trofeul Apollo la Festivalul de Poezie Nichita Stănescu de la Urziceni și trofeul celei dintâi ediții a Festivalului “Bartolomeu Valeriu Anania” (Râmnicu Vâlcea).
2012. I se conferă premiul Opera Omnia la cea de-a doua ediție a Festivalului de Poezie Cezar Ivănescu (Iași – Bârlad, 23 – 24 mai).