La împegicat dă cai
de UICA NELU DIN BUCHIN(2003)
1 min lectură
Mediu
Lu‘ prostanu‘ dă Ionică,
Un nepot tare becheri,
Înșepusă să-i miroasă
După sucne dă muieri.
Da‘ măi rău avea el boală
Pă Florica lu‘ Mândroane,
O veșină boboloașă
Șî rămasă văduvoane.
-Măi Florică, Florișică,
Că do‘ nu o fi v-un bai...
Hai cu mine să-m‘ ajiuturi
Ca să-mpegec neșce cai !
Hai cu mine pân grăgină
Ca să vez șe cai m-am luat,
Că la călărit, Florico,
Io mi-s ăl măi cheț dân sat !
O luă el dă suptsioară
Pă veșina a frumoasă
Șî niși una șî niși alta:
Hop...cu ea pă după casă !
Cân‘ colo, să mă iertaț !...
Jios, pă malu‘ lu‘ o apă
Un armig d-a lui sărisă
Drept în cârca lu‘ o iapă.
Ion, șcia dă măi ‘năince
Șî să-ntoarsă cătră ea:
-Șe-ai zâșea, mă Florișică
Dacă fac șî io...așa ?
-Șe să zâc ? Nu-i niși un bai !
Spusă Floarea lu‘ Mândroane;
Fă șe vrei dân parcea me‘...
Doar‘ îi iapa tă, mă Ioane !
Nu ce mânia prâ mine,
Că scriu șe nu să cuvine,
Am măi scris-o sî asară
Dar iuce mă deconectară.
***
Șî dacă mult ț-o plșia,
Grijășce bine dă ia,
Pănă-i cald sî nu dă frigu
Lasă-m sî mie armigu
Fașiem târgu,mă Ioane
Dzîsa Floarea lu Mândroane.
Doina Wurm 27 Mar 2006[1;42AM]