Traista cu stele
de Ștefan Gh. Theodoru(2006)
4 min lectură
Mediu
Introducere
...Poetul Ștefan Gh. Theodoru vine cu un haiku ce denotă o mai bună stăpânire a regulilor sale, subiectele sale fiind tot mai legate de o realitate căreia poetul știe să-i surprindă fețele cu un ochi educat la școala cea bună a haiku-ului, apropiindu-se mai vădit de lecția dascălului său mărturisit, marele poet japonez Matsuo Basho (1644-1694) și de modelele reușite din haiku-ul românesc și de aiurea. După o primă lectură, cititorul atras de micropoem trebuie să reia lectura haiku-urilor – și aceasta este necesar în toate cazurile poeților de haiku, am în vedere în special pe cititorii tineri, care au o lectură de poezie încă insuficientă, - pentru a-și oferi șansa de a descoperi în aceste micropoeme, dincolo de expresia poetică, ecoul propriu de gânduri, idei, sentimente, emoții, sugestii pe care le-a produs în mintea și inima lui.
Cititorul va descoperi astfel în această „traistă’’ numeroase steluțe care îi vor lumina propriul eu interior, și poate îl vor marca, îndrăgind o poezie – mici „bijuterii lirice”, cum le-a numit niponologul Ioan Timuș- care se află încă la început în spațiul nostru cultural.
Florin VASILIU
Primăvara
Iarnă fără fulgi...
Primăvară fără flori...
Singurătate
Timid, o broască
încearcă primăvara
cu-n orăcăit
În zori florile
cu roua în potire.
Mii de-adăpători
Ninsoare roză
stârnită de adieri
seara-n livadă
Copilul uimit,
piersicul s-a îmbrăcat
în rochie roz
Nori albi, luminoși.
În jurul piscurilor,
Încoronare
Tei, deal, Bădila,
vă plimb mereu cu mine
în parc la New York
Soarele-n apus
cu luna la răsărit
își dau binețe
Vârful de munte
își scoate cușma albă.
Salut soarelui
Din clopotniță,
cu primele dangăte
stol de porumbei
Lacrimi pe gene,
stropii de rouă pe flori
în zorii zilei
Vrabia în zbor
cu alt pai din pieptarul
sperietoarei
Vara
La vecernie
sfinții înnegriți de fum,
umbre pe pereți
Tufă pitică.
Crengile ridicate
în rugăciune
Sfârșit de ploaie.
Bărcuța de hârtie
și un câine ud
M-a trezit din somn
bâzâitul muștelor.
A venit vara
Drumul în noapte
în toată lungimea lui,
numai cu mine
Greierii cântă
fiecare celuilalt.
Cu toții, mie
Întâlnire
către prânz la fereastră,
cu o vrabie
Parfum călător
prin cumpenele serii.
Regina nopții
Doarme Dunărea.
Un Univers tulbure
cu capul pe mal
Întins de miriști.
Un singur spic de strajă
și-un mac ofilit
Din covorul verde
rochița rândunicii
îmi sare în drum
În vântul din zori,
o păstaie uscată
sună trezirea
Grădina doarme
în cântecul de leagăn
al greierilor
Pace-n poiană.
Grijile ei în paza
licuricilor
Cerul a deschis
după o zi de ploaie,
un ochi albastru
Doi ciorapi în dungi,
se usucă-mbrățișați
în clarul lunii
Pârâu-i secat.
Copilul plimbă pe cap
barca de carton
Negru pe-albastru,
desen suprarealist,
rândunelele
Grădini de țară.
Risipe portocalii,
crâșmărițele
În roșu apus,
sânzâienele galbene
și flori albastre
Pe umeri de deal
vântul îngenunchează
nori învolburați
Mormântul mamei.
Un trandafir în floare
la umbra crucii
Raze de soare
printr-o spărtură a norilor.
O scară la cer
Toamna
Plouă și plouă.
Clătesc pingele rupte
pe stradă-n noroi
E același strop,
în ploile de toamnă,
ce-l aud mereu?
În lan de porumb
doar o sperietoare.
Zeci, în drumul meu
Cu chiot vesel
toamna coboară din vii,
la umbra cramei
Gâștele prin nori
gâgâie un bun rămas.
Îmi închei haina
Stolurile-n zbor
duc cu ele, pe aripi,
zilele calde
Sfârșit de toamnă.
Ciorchinii puzderie.
Mierle la ospăț
Turturea la geam.
Privirea ei, adâncul
singurătății
În vârf de gutui,
printre roade aurii
zâmbetul lunii
Floarea soarelui
ciuruită de păsări
și-a plecat capul
Mânat de Gemeni
Carul Mare se-ndreaptă
către Capricorn
Sub piscuri cu nori
văile cu oile
în drum spre iernat
Iarna
Dâmb de zăpadă.
Un copil cu ochii triști
fără sanie
Iarna pe stradă.
Nimenea nu mă vede.
Mă dau pe ghețuș
Cântecul iernii,
de-a lungul nopților lungi,
pe ton de Crivăț
Spre cer albastru,
peste câmpul de zăpezi,
aripi negre-n zbor
Ii de borangic,
marame și ștergare.
Zestrea bunicii
Apus de soare.
Fața lui înghețată
Pe zăpadă roz
De sub zăpadă,
într-un parc, câteva bănci
își dau părerea
Sub căciuli albe
crucile din cimitir
așteaptă vara
Batistă albă
umezită de lacrimi
la o ferestră
...Poetul Ștefan Gh. Theodoru vine cu un haiku ce denotă o mai bună stăpânire a regulilor sale, subiectele sale fiind tot mai legate de o realitate căreia poetul știe să-i surprindă fețele cu un ochi educat la școala cea bună a haiku-ului, apropiindu-se mai vădit de lecția dascălului său mărturisit, marele poet japonez Matsuo Basho (1644-1694) și de modelele reușite din haiku-ul românesc și de aiurea. După o primă lectură, cititorul atras de micropoem trebuie să reia lectura haiku-urilor – și aceasta este necesar în toate cazurile poeților de haiku, am în vedere în special pe cititorii tineri, care au o lectură de poezie încă insuficientă, - pentru a-și oferi șansa de a descoperi în aceste micropoeme, dincolo de expresia poetică, ecoul propriu de gânduri, idei, sentimente, emoții, sugestii pe care le-a produs în mintea și inima lui.
Cititorul va descoperi astfel în această „traistă’’ numeroase steluțe care îi vor lumina propriul eu interior, și poate îl vor marca, îndrăgind o poezie – mici „bijuterii lirice”, cum le-a numit niponologul Ioan Timuș- care se află încă la început în spațiul nostru cultural.
Florin VASILIU
Primăvara
Iarnă fără fulgi...
Primăvară fără flori...
Singurătate
Timid, o broască
încearcă primăvara
cu-n orăcăit
În zori florile
cu roua în potire.
Mii de-adăpători
Ninsoare roză
stârnită de adieri
seara-n livadă
Copilul uimit,
piersicul s-a îmbrăcat
în rochie roz
Nori albi, luminoși.
În jurul piscurilor,
Încoronare
Tei, deal, Bădila,
vă plimb mereu cu mine
în parc la New York
Soarele-n apus
cu luna la răsărit
își dau binețe
Vârful de munte
își scoate cușma albă.
Salut soarelui
Din clopotniță,
cu primele dangăte
stol de porumbei
Lacrimi pe gene,
stropii de rouă pe flori
în zorii zilei
Vrabia în zbor
cu alt pai din pieptarul
sperietoarei
Vara
La vecernie
sfinții înnegriți de fum,
umbre pe pereți
Tufă pitică.
Crengile ridicate
în rugăciune
Sfârșit de ploaie.
Bărcuța de hârtie
și un câine ud
M-a trezit din somn
bâzâitul muștelor.
A venit vara
Drumul în noapte
în toată lungimea lui,
numai cu mine
Greierii cântă
fiecare celuilalt.
Cu toții, mie
Întâlnire
către prânz la fereastră,
cu o vrabie
Parfum călător
prin cumpenele serii.
Regina nopții
Doarme Dunărea.
Un Univers tulbure
cu capul pe mal
Întins de miriști.
Un singur spic de strajă
și-un mac ofilit
Din covorul verde
rochița rândunicii
îmi sare în drum
În vântul din zori,
o păstaie uscată
sună trezirea
Grădina doarme
în cântecul de leagăn
al greierilor
Pace-n poiană.
Grijile ei în paza
licuricilor
Cerul a deschis
după o zi de ploaie,
un ochi albastru
Doi ciorapi în dungi,
se usucă-mbrățișați
în clarul lunii
Pârâu-i secat.
Copilul plimbă pe cap
barca de carton
Negru pe-albastru,
desen suprarealist,
rândunelele
Grădini de țară.
Risipe portocalii,
crâșmărițele
În roșu apus,
sânzâienele galbene
și flori albastre
Pe umeri de deal
vântul îngenunchează
nori învolburați
Mormântul mamei.
Un trandafir în floare
la umbra crucii
Raze de soare
printr-o spărtură a norilor.
O scară la cer
Toamna
Plouă și plouă.
Clătesc pingele rupte
pe stradă-n noroi
E același strop,
în ploile de toamnă,
ce-l aud mereu?
În lan de porumb
doar o sperietoare.
Zeci, în drumul meu
Cu chiot vesel
toamna coboară din vii,
la umbra cramei
Gâștele prin nori
gâgâie un bun rămas.
Îmi închei haina
Stolurile-n zbor
duc cu ele, pe aripi,
zilele calde
Sfârșit de toamnă.
Ciorchinii puzderie.
Mierle la ospăț
Turturea la geam.
Privirea ei, adâncul
singurătății
În vârf de gutui,
printre roade aurii
zâmbetul lunii
Floarea soarelui
ciuruită de păsări
și-a plecat capul
Mânat de Gemeni
Carul Mare se-ndreaptă
către Capricorn
Sub piscuri cu nori
văile cu oile
în drum spre iernat
Iarna
Dâmb de zăpadă.
Un copil cu ochii triști
fără sanie
Iarna pe stradă.
Nimenea nu mă vede.
Mă dau pe ghețuș
Cântecul iernii,
de-a lungul nopților lungi,
pe ton de Crivăț
Spre cer albastru,
peste câmpul de zăpezi,
aripi negre-n zbor
Ii de borangic,
marame și ștergare.
Zestrea bunicii
Apus de soare.
Fața lui înghețată
Pe zăpadă roz
De sub zăpadă,
într-un parc, câteva bănci
își dau părerea
Sub căciuli albe
crucile din cimitir
așteaptă vara
Batistă albă
umezită de lacrimi
la o ferestră