Livada
de Saadi(2003)
2 min lectură
Mediu
Vorbi c-un fluture un nu stiu cine :
-\"Tu flacara dac-o-ndragesti , nu-i bine .
Ia drumul ce nadjdea o ascunde !
Cat despre foc ? De unde pana unde ?
Esti salamandra ce din foc se-nfrupta ?
Si cat curaj ti-ar trebui in lupta !
Nu-i liliac sub soare sa ramana .
Esti prost cand fierul vrei sa-l frangi in mana .
Si daca flacara iti e dusmana ,
Iubirea pentru ea nu-i oare vama ?
Si nimeni nu va fi sa-ti tina parte ,
cand pentru ea ai parte doar de moarte .
Milogul indragind regeasca fata ,
Iubirii vane ghiontu-i e rasplata .
De tine nici ca-i pasa-a ei lumina ,
Cand padisahu-n juru-i se inclina .
Iar tu , intr-o asemenea-adunare ,
sarmana cum esti , nu vei gasi iertare .
Cu ceilalti de se poarta bland si-i iarta ,
pe tine-n miezul focului te poarta .\"
Raspunse fluturele , torta vie .
-\"Mirare-i daca ard ? Ce-mi pasa mie !
Mi-e inima un foc , si-oricare
alt foc , pe langa=al meu e-o floare .
Vesmantul inimii nu pentru mine ea-l sfasie .
Al sufletului guler cat de bine-mi-l sfasie .
Nu vrerea mea spre flacara ma-mpinge .
Un lant de patimi gatul mi-l incinge .
Chiar dac-as sta departe , focul m-ar aprinde .
Ea numai dup-o clipa focului m-ar vinde .
Oricum , vreau focul sa-mi cuprinda pieptul ,
caci unde-i ea , eu sa exist n-am dreptul .\"