Acolo, lângă acel geam
de Rasul Gamzatov(2005)
1 min lectură
Mediu
_ Unde ești, inima mea? Răspunde!
_ Acolo, lângă acel geam.
În piept doar pustiul mi se-ascunde
Și chin, dar inimă nu am.
_ Unde ești, vis al meu, de lumină?
_ Acolo, lângă acel geam.
Odaia mea de-obidă-i plină,
Și foc în ea nu am.
_ Unde sunteți, privirile mele?
_ Acolo, lângă acel geam.
Din ochii mei pustii curg lacrimi grele,
Fierbinte și sărat noian.
_ Unde sunteți, voi, stihuri? E dorul
Care vă fearecă în chin?
Cântece, stih, spre ce vă luați voi zborul?
_ Zburăm spre acel geam vecin.
_ Unde sunteți, voi, gânduri hoinare?
_ La acel geam de-acolo-am stat…
_ Și cine-acolo sălaș are?
_ Cei doi: soție și bărbat.
_ Ei doi, dar eu, pe-aici, ce caut oare?
Odată, eu pe ea o cunoșteam…
Trezit de-ntâiul licărit de soare,
Priveam, acolo, spre acel geam.