om al marii...
de ramms+ein(2003)
1 min lectură
Mediu
vino in barca mea
o furtuna rasare
si se-nopteaza
unde vrei tu sa te duci
atat de insingurata
te risipesti
cine te tine de mana
cand toate te imping sub
unde vrei tu sa te duci
marea rece se agita
vino in barca mea
vantul toamnei asteapta
muntii de sare
acum stai in fata farului
cu lacrimi pe obraz
zorii de zi cad intr-o parte
vantul tomnatic matura strazile
acum stai in fata farului
cu lacrimi pe obraz
lumina intamplarii indeparteaza umbrele
timp nemiscat si toamna ce devine
vino in barca mea
omul din mine se simte imbatranit
vino in barca mea
am fost cel mai priceput marinar
acum stai in fata farului
cu lacrimi pe obraz
furi focul din candela
timp nemiscat si toamna ce devine
ei doar vorbesc despre mama ta
doar marea este atat de miloasa
la sfarsit sunt lasat singur
timpul inca nemiscandu-se
si sunt rece