Închinare
aprilie 1907
de Panait Istrati(2005)
1 min lectură
Mediu
Când se-nsenină cerul, cu mii de stele-n față,
Nemărginirea mării în raze se rasfață;
Iar când iși pune slava un obrăzar de nori,
Pe mare cade noapte, iar vântul dă fiori ...
Și lacrimile slăvii, și fulgerele-i toate
Ea le primește-n sânu-i ce plange și se zbate,
... Iubito! Astfel viața-mi legată-i de a ta,
Din cea dintâi clipită de-nfioarare-a mea ...
Zâmbești? Pe chipu-mi cade o rază fericită ...
Urăști? Îndrept spre dușmani o spadă ascuțită;
Iar când te văd în lacrimi, mi-e sufletul cernit
Și-n pieptul meu se zbate un demon răzvrătit ...
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Panait Istrati
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Panait Istrati. “Închinare.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/panait-istrati-0012554/poezie/inchinareIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.