Cugetări
de Nicolae Iorga(2008)
2 min lectură
Mediu
1.
Veselia omului e ca mirosul florilor: ea nu se înalță din suflete veștede.
11.
Ce deosebește diamantul de cărbune? Nu că primește mai multă lumină, ci că trimete mai multă înapoi.
28.
Fumul albastru al visului curat se înalță din inimile unde arde flacăra bună; celălalt fum flutură pe gunoaie.
96.
Iubind pe cineva, l-ai luat în sufletul tău fără ca el să piardă ceva.
123.
Sunt suflete care se înfășură cu răceală, precum pămîntul cu zăpadă: pentru a-și păstra căldura.
120.
A ști carte nu înseamnă a ști înțelepciune.
121.
Înțelepciunea e a ta numai cînd o dai altuia: altfel, ea este numai în tine.
139.
Este o logică a inimii, foarte grea, care n-a fost scrisă.
167.
Uneori ideile se abat asupra ta ca un zbor de fluturi albi.
182.
Sfinții coboară cerul pe pămînt, oamenii obișnuiți strămută pămîntul în cer.
175.
Vorba bună și zâmbetul și fapta binefăcătoare sînt raze ale soarelui răsfrînte în sufletul omului.
177.
În veselie îți strălucesc toate însușirile ca frumusețile naturii în soare.
191.
Sufletul altuia răzbate, oricît te-ai apăra, pînă la tine.
204.
Multe suflete dorm pînă ce trupul moare.
205.
Dacă sufletul e al trupului, trupul nu e al lutului.
209.
Fii bun dar ferește-te să nu creadă lumea că poți fi numai bun.