Sonet - VII
de Nicolae Ionel(2011)
1 min lectură
Mediu
Pentru iubirea mea, primită-n cer,
și devenită, viața-n vieți să-nvețe,
al lumii și-al substanței adevăr, –
ființa ta,-n atîta frumusețe
se va-mbrăca și, mugur de-nvieri,
n-atîta fericită tinerețe
-a curatei în lumina-ntîi vederi
și în splendoarea întreitei Fețe, –
că,-n orișice iubire pe pămînt,
prefigurare a întîmpinării
Unuia Sfînt de fericiți pe nori,
cînd nume-n lumen se va fi văzînd –
vei fi însuși lăuntrul adorării
și chipul regăsirii tuturor.