14 aprilie
de Mircea Eliade(2006)
1 min lectură
Mediu
14 aprilie
Toată ziua de ieri, doborât de o mare tristețe. Noaptea, recitesc Sarmanul Dionis; mai puțin entuziasmat ca altă dată. Pe alocuri, limba lui Eminescu e cleioasă, artificială; cacofoniile abundă.
Astăzi: lupt zadarnic cu melancolia. Definitivă detașare de opera mea, de cultură, de filosofie, de viață, de mântuire. Tot ce-aș vrea: să mă pierd în neant, să mă odihnesc; să uit de mine.
Continuă prezență a Ninei.