Intoarcerea fiului ratacit
Unica sa poezie
de marin preda(2004)
2 min lectură
Mediu
E dimineata, am gura amara si circei in tot corpul;
peste geam vad piinea rotunda si inaccesibila ca idealul unui adolescent.
Ma intind si ma las fara sa vreau in voia mea insumi
Si cuget banal ca lumea-i inutila si traieste fara nici un rost...
Asa cum simt ca ma cuprinde nostalgia boabelor de porumb coapte-n taraba
si a mamaligii cu brinza fripta pe jaratec a oamenilor prosti...
Nu-i nimic, ca doara ti-ai propus sa fii luptator si sa cuceresti lumea
si ai nadejdea sa revina niste timpuri ce nici macar nu le cunosti.
Acum da-te jos din pat si cauta si munceste fiindca nu-i rusine.
Ei, asculta-ma ; am fost pe rind: maresal dupa caruri mortuare,
am spalat pe jos, am tinut filosofic de coarne roaba
si am maturat maret si \"degage\" pe trotuare.
Nu mai scrie versuri prozatorule care faci patetic foame ;
Puncteaza de vrei mizeria sau descrie ca un Neron, o viltoare,
urmareste ca prostul un copil ce duce inghetat un lemn in sanie,
sau fugi ca un foiletonist dupa inspiratie pentru intriga fascicolei viitoare.
- Da, dar in mine se prabusesc o mie de visuri .
Sint tot atit de gol si inutil cum am plecat de-acasa
si asa cum sint m-a cuprins nostalgia boabelor de porumb coapte-n taraba
si a mamaligii aburinde si calde de pe masa.