I. IL VENTO DEL LEVANTE
de Maria-Eugenia Olaru(2007)
2 min lectură
Mediu
I.VÂNTUL DE LA RÃSÃRIT
Sunt vântul de la răsărit, toată noaptea n-am dormit...
am suflat, și am cântat, toată noaptea am umblat,
scoicile la rând le-am luat și-n palate le-am schimbat.
Stele am legănat în ele și-am făcut nopții mărgele.
Nisipul plajelor fierbinți, mângâietor,
l-am desenat cu-al meu picior.
Un sărut eu am primit de la luna argintie, care de copil mă știe...
Toată noaptea am cântat, și-am suflat peste coline,
prin păduri de frunze pline, unde mierea odihnește
și în line melodii am șoptit doar poezie pentru Dumnezeu.
Peste stâncile vânjoase șlefuite lin de mine
am trecut amețitor și-am văzut un căprior,
și-acum în dimineață mă întorc cuminte acasă.
Ușa mării se deschide și acolo cuibărit voi dormi eu liniștit.
Și așa din dimineață până-n noaptea cea târzie
am trăit cu Dumnezeu ca să-L lăudăm mereu.
În Inimă la Hristos, ne-am jucat așa frumos...
I. IL VENTO DEL LEVANTE
Sono il vento del levante, tutta la notte non ho dormito…
ho soffiato, ho cantato, tutta la notte ho girato,
le conchiglie ho preso e in castelli ho cambiato.
Stelle ho dondolato dentro loro e ho fatto alla notte una collana.
La sabbia delle spiagge bollenti, accarezzandola,
l’ho disegnata col mio piede.
Un bacio ho ricevuto dalla luna d’argento, quale da piccolo mi sa…
Tutta la notte ho cantato, e ho soffiato sopra le colline,
tramite le foreste piene del verde,dove il miele riposa
e in lenti melodie ho sussurrato soltanto poesie per Dio.
Sopra le rocce vigorose e nitide levigate da me
ciò passato, inebriante ho visto un capriolo,
e ora di mattina ritorno obbediente a casa.
La porta del mare si apre e là raccogliendomi dormirò tranquillo.
E cosi da mattina fino a tarda notte
abbiamo condiviso con Dio per lodarLo sempre.
Nel cuore di Cristo, abbiamo giocato cosi bene….
Traducere de Cristiana Bogdan